Poezii de Aurelia Rînjea

NIȘTE SFINȚI

Greierii tac 
Sub pleoapa Lunii
Trag cu sfori stelele  
Timpul mă doare
Printre frunze uscate 
De dragoste
Îmi vreau vara înapoi
Dragostea mea albă 
Răstignită în poem
O dimineață să mai respir
Clipa aceea de puritate
Lângă Părinți și Bunici
Ca niște Sfinți
Printre cuvintele puține

Acum necuvinte
Cu aroma de vară târzie
Și dor ce duce la Dumnezeu
CÂNTEC 
Prin părul meu violet
Umbre de săruturi
Îmi strecoară vara în sân
La lumina cuvintelor
Mă citești până ce
O floare de cicoare 
Se lasă sedusă
De greierii care cântă
Prin sângele tău



ÎN SURDINĂ 

Ciocănelul inimii tale bate
La fereastra cu replici verzi 
Îți retragi cuvintele
Spuse aseară
Îți încălzești mâinile
Uitate în afara visului
În pliurile 
Buzunarului ascuns
Ai vrea ca amintirea femeii
Care ți-a întins un poem
Să te cuprindă
Într-un spațiu benefic
În care dezbrăcată de gesturi
Sofisticate 
Să te ademenească 
În grădina ei de vară
Unde nu ai ochi 
Pentru copertele ei galbene
În care îți zvâcnesc tâmplele
Când nu prinzi 
Tonalitatea visului ei
CASA INIMII
Sunt un copil ce gângurește
Să învețe alfabetul luminii
Sap în mine fântâni
În care îmi oglindesc
Nesomnul din grădina cu melci
În cochilii învăț cuvintele 
Pe care le pori în casa inimii



ANONIM 

În filmul ce rulează
În fața copilului din mine
Urme de lapte
Rochița pătată cu mure
Mieluțul crescut în casă
Puișorul de gaiță din cuib 
Picioarele mele tăiate vara
În cioburile speranței
Când desculță duceam 
Gâștele la gârlă
Melcii din coacăzi
Coarda și paparuda
Obrajii îmi ard
Doar eu îi mângâi acum
Trag draperiile timpului
Ignorând întunericul
Cu mâinile fragile
Ale inocenței mângâi
Buburuza din fața blocului 
O acrobație nerezolvată
Prin breșa acestui anotimp
De unde copilăria privește
Cu coada ochiului