Poezii de Călin Pop

Vinovăţie


Am lutu’-nsângerat
Şi aripile mov
Iar cicatricea unui vechi păcat
Rămâne scrisă-n mine , ca într-un hrisov.

Mă-ntreb adesea, cu mintea scrijelită de-ndoială

Cu sufletu’-ngropat în pulberi de vinovăţie
De ce i-a fost dat lumii ca să piară
Din păcatul neascultării, celei din mândrie?

Aş spune că-i de vină mărul,
Aş spune că-i de vină pomul,
Dar aş ascunde adevărul:
E de vină ... numai omul!



Lumina  din lumină

Doamne, câtă pace şi linişte divină
Se-aşează-n trupul meu de tină
Atuncea când mă rog şi mă-nchin Ţie
Mă simt frântură de lumină vie!

O lumină care zăvorăşte păcate
După zăbrelele luminii curate
Doamne, eu sunt om, din omul plin de vină
Dar Tu m-ai făcut să fiu lumina din Lumină!...



Sclipiri de toamnă...

Am în mine-o primăvară
S-a iscat din nişte fluturi...
Şi în suflet am o scară,
Urcă toamnă să te scuturi!...

Sunt poetul toamnei sfinte
Prin mine strecor rugină
Uneori, însă, prin minte
Îmi pâlpâie sclipiri, lumină...

Şi îmi nasc poemele plângând
Şi-apoi zac, ca o lăuză
Tot sperând , tot aşteptând
Noi sclipiri şi-aceeaşi muză!


 Să vii, lumină…

Aş vrea să-ţi văd surâsul – răsărit de soare
Când dimineaţa monotonă, câteodată doare…
Să vii lumină, rază sfântă să te scurgi prin mine
Ca o vale plină de iubire.

Să vii în gândul meu, când noaptea e deplină
Să mă-nvelesc cu tine, dalba mea lumină…
Aş vrea să simt cum stă şi cum îmi zace
Aş vrea să-mi strâng lumina mea în braţe…

Aş vrea să-mpietresc momentul meu
Când ţin lumina-n braţe şi nici măcar nu-i greu
Să te sărut lumină, să-ţi spun că te iubesc
Prin tine mă aprind şi prin tine strălucesc!...


Rugă pentru neam...

O, Doamne, Dumnezeul tuturor
Ai grijă de tricolor!
Varsă  ploaie să îl spele
De vremuri vitrege şi grele!
Şi-apoi suflă vânt curat
Să îl faci îndată-uscat
Ruga mea pentru norod
Este să aducă rod
Cum făceau odinioară
Toţi bătrânii-n vechea ţară...
Să se-adune mic cu mare
Când e marea adunare...
Să se ţină strâns de mână
Cei ce grăiesc limba română
Că nu-i grai mai îngeresc
Decât graiul românesc...
Purtat pe buzele curate
De toţi bătrânii pe la sate...
Să iubim Ardealu’ care
Dat-a sfinţi şi-ncă mai are!
S-arătăm la Dumnezeu
Că eşti creştin şi tu şi eu!
Că eşti creştin, că eşti român
Că nu eşti viţă de păgân...
Că Dumnezeu români ne-a dat
Şi-o să-i mulţumim în veac!