Poezii de Carmen Nicoară

scrisoare de introducere în lumea galei

 

iubitul meu neoficial şi imposibil de virtual

aseară am făcut cunoştiinţă cu gala-abend spunea că semănăm

şi vrea să facem schimb de mail-uri

mai spunea că mă iubeşti fără să ştii nimic despre mine

şi n-ar fi rău să mai dezbrac din mistere

m-am tot gîndit şi scotocit prin buzunare

până am dat de povestea 1002 a seherezadei

aşa m-am regăsit şi mă dezvălui à la façon gala-abend cu 60 de feţe

 

despre mine ar trebui să ştii că am şapte cai fără haiduci

care m-au exilat la paris

nu! nu sunt singură!

pascal şi amèlie sunt vecinii mei de palier,

iar omul de pe peron şi copilul din noapte

îmi ţin companie în fiecare metrou şi mai beau un absint din când în când, cu vrăjitoarea şi al ei fantast din submarin 

 

vezi tu? mai mereu sunt a ta!

de când m-am procopsit cu tine

am mai scăzut în greutate şi am crescut în înălţime am părul mai lung, buzele mai voluptoase şi literele mai aproape

mă-mbrac în verde sau în alb n-am rochiile semnate letje

dar tot merit 17 mii de atenţii

n-am breton franţuzesc dar am bătut amsterdamul până la pacific

şi londra până la atlantic

 

în cinstea mea nu bat ciocanele la licitaţii de trei ori

dar se-mbulzesc măştile ca la carnaval să ma înrobească

la mine dimineţile sunt fierbinţi de cafea şi miros a tabac

sunt foarte zgârcită la vedere nu stau cuminte pe raft

nici nu adun mult praf pe tălpi

dupamiezile merg şi eu la terapeut cu mailurile despre mine dupa mine

desfac mărturisirile în patru vânturi şi scad din procentaje asemănărilor

mă plâng şi eu ca orice fetiţă cu chibrituri de singurătate şi de crăciun

ş-apoi mă joc cu blitzul, cu creionul pe hârtie în căutare de colaje de amor

şi să-ţi mai spun că am puse deoparte în lada de zestre

o blană de ursă mare sub picioare pentru când dansez cu mr cohen

şi-o osie de car mare în piept să pot topi orele în carusel cu dali

serile sunt ale mele nu le-mpart cu nimeni (poate doar cu tine)

le mai agăţ în cui le mai răsfăţ le mai afum cu amintiri

le mai îmbăt cu orgolii

iar la sfârşit le parfumez cu ce-mi stă la-ndemână.

îmi fac meseria de păpuşă şi seduc

invitaţie la tango. gala

 

« tu nu vrei

să cobori în oglinzi? »

 

schimb discul lui leonard cohen cu norah jones

să fiu mai femeie decât mă lasă conştiinţa...

 

mă căsătoresc în secret şi

şi

şi

uite că în creierul meu nu mai există promisiuni

 

sunt numai certitudini şi stele!

 

„verde de gheaţă!". dora stănescu

 

cuţitul tău

învârte şi alte lumi

 

dansează greceşte

îmi răsuceşte pântecele

respiră exerciţii de gimnastică ritmică

 

cuţitul tău

mă cere de soţie

strigă:

„verde de gheaţă!"

 

cuţitul tău

decupează răsăritul

mi-l serveşte la micul dejun

modelează în carnea mea vie

ca un meşter de umbre

cubul lui rubik

 

cuţitul tău

– ex nihilo, nihil:

„verde de gheaţă!

 

lecţia de zbor. amelia earhart

 

încă o mişcare de la diez la bemol

de la Atlantic la Pacific

 

aşteptarea trece ca o pasăre de pradă

vorbind ca un rabin iertător

despre teoria relativităţii

 

aş putea să te părăsesc chiar mâine:

howland island

mă aşteaptă

cu lumina stinsă

pentru loopinguri şi disimulări.

 

pagina 11, a unsprezecea viaţă. madre tereza

 

 

închid sertare cerebrale

şterg din virtual dreptul la fericire

 

în căutarea aripilor arhitecturale

cu siguranţa cineva a rupt pagina 11...

 

cine e perfect să tragă primul

 

sub pont d'austerlitz

seară de seară

în căutarea unui pat de campanie.

147. dreambus. audrey hepburn

 

147 face un tur de observaţie

e pregătit mereu pentru revolte şi lecturi infidele

 

147 îmi zboară sufletul cinci paşi mai încolo

în gura unor poteci înguste ce duc spre

Mediterana  

 

numerele şi viaţa sunt un mijloc de transport în comun

 

există o teamă de mine în mine:

tot ce mă mişcă şi îmi creşte temperatura ori pulsul

se uită de 147 de ori

mă filmează de 147 de ori cu încetinitorul

mă părăseşte de atâtea ori

 

uneori nu sunt marfa cea mai bună din lume!

prêt-à-porter. coco chanel

 

iubire pe faţă / iubire pe dos

haină veche

roasă de afirmaţii şi negaţii

 

de la zenit la nadir

cerşetori şi oglinzi

zodiacul tivit cu fericiri / nefericiri

 

arunc interesele sociale şi psihologia de duminică

împart senzaţii şi speranţe

 

cândva voi pune totul în ordine şi la loc.

 

barracuda. ioana d’arc

 

sunt şi eu o pradă fierbinte de război:

sentimentele tale s-au ascuns într-un pumn de fier

ba chiar într-un creier de fier

 

pe retină

continuă

o biografie în colaje

în format 16/9

 

şi, mai ales, nu regret nimic!

tsunami. euridice

 

alerg nebuneşte

în ţara de gheaţă verde

sălbăticită de negaţii

şi sentimente citite în braille

 

tsunami în cord

în irişii hipnotizaţi

sub pielea ce ascunde Steaua lui Venus

 

plătesc pe loc:

valul mă poartă

spre Lumea Pereche.

 

alea jacta est. chira chiralina

 

creierul tău de fecioară
îmi porunceşte
să despart aşteptarea în opiu şi absint.

 

e ziua şarpelui...

limba ta incendiază dumnezei en vogue

şi taie capete de păpuşi

din sirocco cad lacrimi şi...