Poezii de Claudia Mitra

TOAMNĂ

Ştiam că vei pleca,

dar nu aşa curând.

Ce aş putea să fac?

Să te păstrez un timp în mine?

O zi, un ceas sau poate două.

Nu ştiu.

Dar astăzi nu mai e nici o’ndoială

S-a tras cortina-n cerul tău.

Privesc şi-atât. Afară plouă.

Şi toamna m-a lovit grăbită-n tâmplă,

cu prima frunză ruginie.

NOAPTE ALBĂ

Noapte albă.
Se făcea că m-aruncam
din cer către tine.
Îmi spuneai să nu-mi fie teamă,
că iubirea ţine loc de aripi.
Tu ai să mă prinzi
şi va fi bine.
Atunci..am închis ochii,
m-am înălţat pe vârful picioarelor,
sărind de pe lună.
Pluteam... însă nu te-am mai zărit.
Tu nu mai erai acolo.
N-ai mai vrut să aştepţi,
sătul
de-atâtea salturi în gol.
M-am izbit de urma paşilor tăi.
Inima s-a făcut ţăndări.
Noapte albă.
Din când în când cineva pune flori.

CELELALTE

Poate celelalte
te-au iubit pătimaş,
aruncându-şi inimile
înaintea paşilor tăi,
făcându-se una cu sângele tău
de culoarea safirului.
Poate celelalte te-au iubit mai mult,nu ştiu,
dar nu atât pe cât te iubesc eu,acum,
când ele vor fi uitat deja
că au fost una cu sângele tău de culoarea safirului.

TE IUBESC, DECI…EXIST

Mi-am dorit să îţi scriu doar un vers,

dar cuvintele erau prea puţine ,

ar fi fost un veşmânt mult prea şters,

prea sărac să te-mbrace pe tine.

Din culorile lumii am vrut,

să îţi fac, mai apoi, un portret,

strălucire să-i dau n-am ştiut,

curcubeul să fi fost…desuet?

 Într-un vals, tango, menuet,

sufletul am voit să ti-l prind,

printre note, strecurată discret,

inima să-ţi aud ticăind.

Toate astea aş fi vrut să le fac,

să fi fost un mare artist,

dar cu inima mea te îmbrac

şi-ţi soptesc: te iubesc deci…exist.

  ZBOR FRÂNT

E atâta iarnă, azi, în ochii mei
Şi-atâţia fulgi în suflet mi s-aştern,
Tu nici nu ştii şi cred că nu mai vrei,
Să inventăm un anotimp etern.

Din cerul ce odată a strălucit,
Se prăbuşesc în palma noastră stele.
În umbra cărui nor ne-am rătăcit
De am uitat ce am făcut cu ele?

Doi fluturi orbi, lovindu-se de-asfalt,
C-un strigăt mut şi plin de disperare,
Un zbor prea scurt, şi poate prea înalt,
S-a transformat în picături amare.

E atâta iarnă-n ochii mei, nu vezi?
Şi-a fost, cândva, a fost atâta vară,
Se aşează nesfârşitele zăpezi
Peste făclia macilor de odinioară.

LA UMBRA CUVINTELOR

Iată inima lui:

creşte la umbra cuvintelor.

Fără pretenţii.

Bate în ritm precis de albastru

şi verde la marginea filelor baldachin.

Prea plină de îngeri şi cruci,

şi de amprentele stelelor ucise

pe ascuns.

Iată inima lui,

luându-şi lumea în cap

(din motive aparent neinteligibile),

dar atât de simplu pipăibilă.

ca fiece inimă ce creşte

la umbra cuvintelor.

Curriculum vitae

Nume / Prenume : Mitră Maria Claudia

Locul naşterii: Botoşani

Data Naşterii : 28.10.1975

Debut în revistă : Revista „Cervantes” (2014)

Colaborări : Revista „Cervantes”

Debut editorial : “ Dincolo de oglindă” , editura Papirus Media, Roman