Poezii de Claudia Mitra

CU PUNCT ŞI DE LA CAPĂT…

Şi dacă moartea te-ar privi în ochi,

dar te-ar ierta,

spune-mi ce-ai face în primele secunde?

Cu punct şi de la capăt ai pleca de unde

vremelnic se oprise viaţa ta?

Şi dacă moartea te-ar privi în ochi,

dar te-ar ierta,

spune-mi ce-ai face în primele secunde?

Ai fi mai blând decât ai fost cândva?

Ai împărţi mai mult din fericirea ta

cu un necunoscut ce mâna ţi-a întins,

sperând că-i vei zâmbi şi nu-l vei ignora?

Gândeşte doar. Răspunsul nu mi-l da.

Trăieşte ca şi cum s-ar întâmpla.

FLAGRANT DELICT

Umblu prin tine.

Mai ales noaptea.

Mă furişez pe fereastra întredeschisă,

pândindu-ţi somnul.

Nu-mi caut scuze.

Ştiu, e o impietate să intri

în sufletul cuiva care doarme.

Însă doar atunci pot să te privesc

în voie.

Aşa cum eşti tu.

Cel dinlăuntru.

Adevărat. Uneori strig.

Şi sper. Să mă surprinzi. Acolo. În flagrant delict.

ADUCERE AMINTE

Vorbeşte-mi. Oricând.

Cu cele mai simple cuvinte.

Ele rămân, întotdeauna, întipărite

în minte.

Spune-mi. Orice.

Despre zilele tale.

Despre cum simţi toate secundele,

aceste petale smulse din timp.

Caută-mă. Oriunde.

Îţi voi răspunde.

Neapărat.

Cred că am stat prea multă vreme

departe de tine.

Vorbeşte-mi. Oricât.

Cu cele mai simple cuvinte.

De azi înainte

tăcerea-i permisă doar ca aducere-aminte.

OBIŞNUINŢĂ

Mărturisesc: literele mele sunt

şchioape. Umblă încet.

Obişnuiesc să-mi îngrop sufletul

în albul hârtiei.

FIRE DE PRAF

De parcă n-am fi fost nicicând,

doar nişte fire de praf

care au primit viaţă,

astăzi călcăm, fără sfială,

grumazul pământului

ca şi cum totul ni se cuvine

din tată-n fiu.

Fără să dăm socoteală pentru moartea

copacilor şi mărilor.

Temeţi-vă!

De clipa în care vom fi iar doar nişte fire de praf,

mânjite cu sânge.

IMPERFECTĂ

Nu mă întreba nimic.
Iubeşte-mă aşa cum sunt.

Imperfectă.
Ia-mă de mână
şi poartă-mă prin tine
ca printr-un un tărâm neumblat de nimeni până acum.
Învaţă-mă să fiu tu.
Nu mă întreba nimic.
Doar înveşniceşte-mă cu dragostea ta