Poezii de Cosovan Gabriela

Confuzie
 
Felii de suflet printre perdele.
Noaptea iși ia cu ea
Mirosul stelelor
Ce au avut curajul
Să-și scuture văpaia peste noi.
O ninsoare scurtă
Cade peste fereastra de chat
Și îmi diluează cafeaua.

Amuțesc ....
Liniștea e prea caldă
Și mă moleșește ...
Sunt bine....
Nu... cuvintele tale
Îmi aduc lacrimi în ochi
De fiecare dată.
Simt că se petrece o așteptare
Plină de fluturi albaștri
Ce se hrănesc cu mintea mea.
Sau poate cu inima.
Nu-mi dau seama încă.
Nu știu nici dacă să-ți răspund.
Ce rost are?
Amuțesc lângă  un emoticon.
Cred că l-ai lăsat din greșeală .
Întorc pagina .
Mă hotărăsc să-ți răspund.
Trimit plicul la o altă adresă.
Ba nu...
Mesajul a plecat spre tine .
Doar că nu era întrebarea ta...
Tu nu-ți mai pui demult
Întrebări despre mine.
 
 
Urme de noi...
 
Am urme de tine ,
Ai urme de mine.
Ursitoarele s-au jucat
Cu destinele noastre.
Noi doi am venit
Pe lume , cu urmele ,
Spre a ne recunoaște.
Nici o ploaie
Nu a reușit
Să le șteargă .
Nici un vânt
Nu le-a risipit.
Am urme de tine,
Ai urme de mine
Și ne căutăm
Chiar și în vis.
Nici întunericul
Nu a reușit
Să le ascundă .
Sufletele noastre
Stau îmbrățișate mereu
Ca pentru a-și recupera
Atingerile lipsă.
Cu orice  le acoperim ,
Urmele noastre se adulmecă
În toate anotimpurile
Și se regăsesc de fiecare dată.
 
 
Uitate neuitate
 
 
O amintire sta cocotata
Pe varful stelei polare.
Avalanse de zile pustii
Se pornesc din cer
Asemeni unei ninsori
Goale de prezenta ta.
Manute calde de copii
Iti scriu numele
In zapada asternuta
Peste imaginea ta din fereastra.
Un fulg imi dilueaza uitarea
Si o intinde
Ca pe o pictura
Lucrata in acril.
Nici nu mai stiu
Daca esti Toamna
Sau iarna.
Focul arde mocnit
Acolo unde ai uitat
Sa ma mai cauti.
 
 

Inima mea
 
Stai.Paseste usor
Cu pasii asemeni
Unei perechi de aripi
De fluture sau pasare,
Nici nu conteaza.
Ssssstttt....Nu vorbi.
Asculta-i doar soaptele
Care te cheama.
Priveste-i lumina
Care te invaluie ,
Te leagana ,
Te mangaie.
Simte-i caldura
Cu care te imbratiseaza
Si muzica
Care razbate surd
Din toate celulele.
Paseste usor.
Nu-i deranja
Nici o petala.
 
 
Straina
 
Nelocuita ,parea ireala.
Pereti scorojiti plangeau
Cu rimelul intins pe fata.
I-am sters lacrimile
Si i-am prins cercei
Mari,bogati de cristal.
Suflet si inima avea.
Am strans-o in brate
De la distanta ,cu privirea
Si mi-a oferit
Cel mai frumos zambet.
Ochii ei aveau acum
O sclipire
De care nu ai cum
 Sa nu te indragostesti.
 
Comunicare
 
Nu stiu
Sa-ti raspund.
Intrebarile tale
Nu au cuvinte ,
Sau semne de punctuatie ,
Nu au cratime
Doar emoticoane.
Am uitat limba asta copilareasca
Inventata de noi .
Nici google nu ma poate ajuta.
Lasa-ma repetenta
Sau vorbeste-mi pe limba mea.
 
 
Luna
 
Am împărți luna
Ca pe o portocală.
O felie o agăț de fereastră
Acum de Crăciun
Să-mi vegheze somnul.
Cealaltă jumătate
O împachetez
În praf de stele
cu panglici de zahăr caramel
Și ți-o strecor sub ușă.
Te rog doar
Să o pui la geam,
Să-și vadă jumătatea.
 
 
Iubirea
 
Mi-ai creionat un brad
Pe o fereastră ,
Cu globuri mari ,
O stea în vârf.
Nu ți-a păsat
De frigul de afară,
Că geru-ți strânge
Haina groasă.
M-ai așteptat
Ore întregi ,
Răbdând.
Și pe pervaz ,
Alăturea de tine ,
Un dar...
Iar chipu-ți strălucea
Zâmbind...
 

Uneori
 
Mi-aș dori uneori
Să mă îmbrățișezi seara
Înainte de a mă înveli
Pentru că nu știu
Ce  aș putea  visa
Dar aș vrea
Să am ceva cunoscut lângă mine.
Mi-aș dori uneori
Să îmi mângâi fața
Înainte de ieși în frig
Pentru că nu știu
Cât de tare
M-ar biciui gerul
Dar aș vrea
Să  port ceva cald cu mine.
Mi-aș dori uneori
Să îmi săruți talpa piciorului
Înainte de a ieși din vis
Pentru că nu știu
Pe ce mărăcini
Aș avea de pășit
Dar aș vrea
Să am ceva familiar cu mine.