Poezii de Cristian Ţîrlea

MIRACOLUL

Motto:

Printre lucrurile vieţii, care m-au uimit mereu,

este bebeluşul.

 Pentru mine, naşterea este un miracol.

- între noi: ne face bine să ştim că suntem capabili de aceasta! -

Micuţul meu va fi un blonduţ buclat,

- nu ştiu de ce pentru că eu sunt, mai degrabă,

brunet cu pielea închisă - veverița dixit -

cu ochi mari, verzi, precum codrii româneşti.

Vocea sa, la început stridentă, deveni-va cea a lui Pintea,

haiducul codrilor mei.

Mâinle sale vor şti mânui condeiul la fel ca glonţul,

trecând pe la ciocan.

Mama sa îl va învăţa să-şi folosească gura,

întâi pentru a suge, apoi pentru a cere

şi a termina oferind.

Eu îl voi învăţa

a spune „Te iubesc!” precum şi „Tacă-ţi fleanca!”

Străbunii lui vor face diferenţa.

Va fi atât de frumos încât mă voi strădui,

într-un exces de zel, să-i administrez agenda.

Veni-va ziua când miracolul meu va avea vârsta să facă şi el.

Micuţul său va fi brunet cu pielea închisă.

- Nu ştiu de ce pentru că tatăl său este, mai degrabă, blond cu ochii verzi -

O VIRGULĂ CE PUNE PUNCT

Degete-n păr.

Nu te iubesc.

Miros a tine.

Nu te iubesc.

Încrezut speranța în mângâieri.

Nu te iubesc.

Renegat tristețe în surâs.

Nu te iubesc.

Încântat ecoul vocii tale.

Nu te iubesc.

Sprijinit arcada stângă,

cea dată de pereți,

pe lacrima ta dreaptă.

Nu te iubesc.

Încrețit riduri gândindu-mă la noi.

Nu te iubesc.

Scris un cântec..." De ce să pleci? "

Nu, te iubesc!

JUSTIŢIE

Motto:
Neputând fortifica justiția,
am justificat forța.
Pascal

"- Hai cretinule! Vorbește!
Dă-ți cu părerea!
Numele, prenumele, vârsta
și ce te doare..."

- Domnule Președinte, respectabili jurați,
țara mea nu-i aici, sunt în trecere.
Eram la plimbare când am văzut, deodată,
un polițist francez, omorând un copil.

Sunt Cristian, fără "H."
Ţîrlea, de nume și
tot curajul mi-l încerc să vă spun așa...
Săracul copil era un mesia!

"- Răspundeți prin Da sau Nu,
va rugăm frumos, dacă o doriți!
Copilul acesta era un vagabond sau un înger?"

- Vă răspund prin Nu și apoi prin Da.
Cu tot respectul datorat, a fost odrasla mea.

LACRIMA CRISTI

Motto:

Mi-am adus aminte că...

Nu te-am uitat !

" - Cristos a înviat ! "

Am strigat un susurat...

Adevărat a înviat !

Lăcrimăm așa, aiurea.

Implorăm, Iisus Cristos, fără credință.

Decidem pentru alții gândindu-ne la sine.

Devenim altruiști - Hai...Kamasutra! -

Credem în bine făcând rău.

Suntem înfometați, orgolioși dar, occidentali.

Privim lumea țintă în ochi, mândri de corcitură.

Ignorăm că suntem născuți dintr-o...Operă elegantă.

Spunem " Te iubesc!"...poate pică ceva la pat.

Am uitat să tăcem ca în fața...curcanilor.

Vrem, mereu, mai mult pentru noi și mai puțin pentru ceilalți.

Strigăm, sus și tare, ceea ce unii doar...murmură așteptând.

Trăim așa și...așa și așa.

Suntem lumea cea mai populată, cea mai adoptată...

Alergăm spre maturitate în drumul spre moarte.

Țip înverșunat cu, în suflet, răzbunare...

Ne-am adaptat la născare...

Muri-vom, oare?

LUMEA TA

Iubitei...

În braţele tale sunt peste tot.

Mă simt ca un Negru în zăpadă...

Contrariat.

Perplex.

Sănătos.

Frumos.

Fericit.

Îmi place şi mă doare.

Mă doare foarte tare.

Poate că nu te înşeli prea mult.

Dacă gratăm, un pic, vedem raiul.

Îmi reţin lacrimile.

Iubirea este...tu.

Miroase a margarete.

Este vânjoasă.

Este.

Ce bine că este!

Iubesc!

Iubesc cât pot.

Florile mă-ncântă.

Soarele mă-ncântă.

Luna mă-ncântă.

Tu mă-ncânţi.

Mă-mbăt cu sentimente.

Poezia, rima, sărutul, dorul,

sunt aliaţii mei.

Sunt un tot în...

Lumea ta.

PRIMENIRE

S-a dus pudoarea la pârâu,
goală de prejudecăți
își arăta nurii.
O priveam cu nonșalanță
sau fără,
dar de departe.
Din imaginație în realitate,
am încrustat în memorie,
sfânta deliberare a frumosului.

S-a îmbrăcat cu mine.

Beți de noi,
ne-am încălecat pe-o șa.
Pădurea privea uimită,
cu ciupercile ei
ascunse-n frunze tomnatice.