Psaltirea lui David in sonete

PSALMUL   1

Natura s-a hrănit cu sufletul meu
Toate florile primăverii m-au plâns
În cugetul Sfântului Duh s-au strâns
Cum apa din lumina din curcubeu

Ziua şi noaptea vibrează-n  cuvinte
Ca un pom roditor lângă izvoare
Roadele lui nasc lumi trecătoare

Despre viitor ne-aducem aminte
Cel fără credinţă spulberat de vânt
De se pierde ca praful in furtună
Nu-I nimeni în uitare de-l adună

Calea drepţilor prin Domnul ia avânt
De trece dincolo spre veşnicie
Si veghează ruga din


PSALMUL  2

Patimi rele vor creşte s-o frângă
Cu cel de sus sa n-avem legătură
Dar nu pot lua spirit din natură
Orice anotimp e-o hrană nătângă

Vine  porunca de pe Muntele Sfânt
Cu frică să-l slujim şi-n trup cutremur
Urgia  Lui mă face azi să tremur
Din orice rugă îmi fac mereu avânt

Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu
In cuget hrănit cu lumina de-apoi
Să nu-mi cioplesc din necredinţă altoi

Ca să crească roadele unui ateu
Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă
Fericit voi fi pe ultima treaptă


PSALMUL  3

Intre bine şi rău creşte risipa
Din orice păcat nimic nu rămâne
Doar materia vrea moartea s-amâne
Doar din Dumnezeu se naşte clipa

Această vreme din a Ta privire
Hrăneşte viaţa pentru credinţă
Pregătit sunt să trec în nefiinţă
Eternizat întru dumnezeire

Cu glasul meu către Domnul am strigat
Din muntele sfânt  vin roade bogate
De ziua de mâine sunt azi legate

La plăcerile lumii n-am fost argat
De patima nopţii nu mă voi teme
Gata sunt Doamne să trec peste vreme


PSALMUL  4

Te chem în gânduri clipă de clipă
Oriunde aş fi ascultă ruga mea
N-am rupt minciuna şi deşertăciunea
Să-mi cioplesc din cel veşnic aripă

M-ai zămislit minunat şi cuvios
Jertfa dreptăţii mi-a sorbit viaţa
Din raza feţei Tale dimineaţa
O deduc  tainic cum vibrează prin os

Puls mai profund decât inima mea
Rodul de grâu de vin si de undelemn
In muguri de pădure cresc cruci de lemn

Lumina din cuvinte filtru de stea
In nădejdea Ta voi adormi Doamne
Să pot cânta prin rodul unei toamne


PSALMUL  5


Al meu grai şi strigare înţelege
Ia aminte de glasul rugii mele
Când spăl în zori sufletul meu cu stele
Să nu fie umbre de fără de lege

Dimineaţa vei auzi glasul meu
Stau înaintea Ta şi mă vei vedea
Cei vicleni vor avea soarta cea mai grea
Criminali mincinoşi cu foame de ateu

Mila şi frica deschid sfânta uşă
In biserică spiritul meu se hrăneşte
Cum într-o mare staluri mari de peşte

Pe Calea Ta smerit şi drept pe tuşă
Când trupul meu se va retrage-n pământ
Doar sufletul meu zori va fi în Cuvânt