Poezii de Daniela Voiculescu

Tchaikovsky

o noapte bleu ciel...

o noapte fără de sfârşit...

„din neant... a năvălit o flacără,

măreaţă, mistuitoare, sublimă!

eşti tu, iubită, fără de pereche!

bine ai venit... în viaţa mea!”

parfum suav, de flori de liliac...

„căldura şi lumina sunt leagănul

vieţii!” iubirea florii de liliac...

„îmi e greu să redau în cuvinte

furtuna din sufletul meu...

cuvintele sunt sărace...

toată viaţa am crezut în acest

sentiment... iubirea! eram tentat

să cred că e ca ambra, licoarea

zeilor. sunt în al nouălea cer...

e minunat, flacăra mea sfântă!”

lună cu ochi de ambră, moi ca

pielea de miel... el, un ceai şi

Tchaikovsky... şi flori de liliac!

Anima naturaliter christiana

dragostea unui copil are ceva din veşnicie.

de unde vine Horia? şi de unde vine Irina?

ei au ceva din atotcuprindere, sunt un leac

născut din zâmbet! ochii lor au luat magia

din tărâmul viselor, te învaţă să fii senin ca

dansul păsărilor! au ceva firav, suav... bine

ascuns în inimă! poate e un mic pergament

cu o rugăciune! ei vin mereu din acel violet

al îngerului păzitor! mângâierea lor e linişte,

floarea-soarelui, trei trifoi cu patru foi, şapte

raze din Melchisedec... chiar dacă au aripi,

ştii că ei tot aripi mai vor... „aripi, să zbor!”

Eu, Metatron şi o narcisă din poem!

absint, whiskey, espresso cu Grappa,

lichior de anason cu scorţişoară, apa

pură ce mângâie o narcisă şi licoarea

ascunsă în vârtejul iubirii de smarald!

am înviat! Ra, Ana, Anana, Ra'anana,

Nirvana... „cred că începi să te împaci

cu lumea şi cu viaţa...” stele în filigran,

acoperite cu flori, iarbă proaspăt cosită

şi căluţi de mare! şi totuşi... cine a luat

raza? a rămas şapte, şapte albastru...

„cred că vă iubeşte. are ochii tulburi şi

trişti.” miere, căpşuni, serafimi, angelit

şi pasărea cu trei ochi... „azul del mar,

del cielo, del amor!” şapte albastru...