Poezii de DORINA STOICA

Popasînpădure

Vârfurilecopacilorsprijină nori înaripați, 
desupralorluna se dezbracă de zi,
bezna-ivâscoasăplină de șoapte.
Mai existaorașe, oameni, păsări, animale
ori le-aînghițit o gaurăneagră?
Eternapădure s-ascundeînnoapte.

Focullingelemnuluscat,

înaintesă-l cuprindă cu totul, parcă-l încearcă cu limba.
Puținul din jurluminat, umbrele lungi 
oristafiitinererătăciteținînbrațecopacii.
Muma pădurii cu lupiiurlând
pândeșteascunsăsă nu-ităiempruncii.

În rest întunericuldevoreazăîntainăceva.
Adunându-șiputerilepentru o nouăzi
naturaleagănășovăitoareneliniști
întriluriintermitente de cucuvea.

Potolitfocul se cuibărește-n cenușă.
Adorm ca un iepureînbrațelefricii.
VisezcăsuntScufițăRoșierătcită-n pădure,
în drum spre casa bunicii.

Zbor

„Sătepregătești de Cer”, 
mi-a spusîntr-o noapte un înger
(nu știudacă era albsaunegruînvisul meu incolor).
A douazi mi-am legatpeumeriniștearipi
luate cu împrumut de la o pasăreîmpăiată.
(măcredeamdejapasăre), 
Mi-am datdrumul de peculmeacasei.
Am aflatcă: 
"douăcorpuri se atragproporțional cu produsulmaselorlor 
și invers proporțional cu pătratuldistanțeidintreele".
Căzând ca un măr din pom, atuncicând se desprinde de codiță,
descoperisemșieulegeaatracțieiuniversale, a lui Newton.

Uncălugărcetocmaitreceapeacolo m-a adunat de pejos: 
“vino cu mine la mănăstire. 
tevoiînvăța cum sătepregăteștipentruCer

CândȚi-aiîntorsfața de la mine

Când Ți-ai întors fața de la mine, Doamne

Pâmântul și-a aratat nerușinat măruntaiele incandescente,

apa a ieșit din mătca prea strâmtă în căutarea libertății,

cerul s-a întunecat și a căzut pe pâmânt pucioasă și foc.

Când Ți-ai întors fața de la mine, Doamne

florile s-au făcut de piatră, piatra s-a făcut cenușă,

stelele s-au stins așa cum se topește o lumânare uitată

la căpătâiul unui mort lăsat singur într-o capelă întunecată.

Când Ți-ai întors fața de la mine, Doamne

păsările cântătoare nu au mai ciobit diminețile cristaline

iar marea a revărsat peste mine valurile furioase,

umplându-mi gura cu sare și ochii cu lacrimi.

Când ți-ai întors fața de la mine, Doamne

luna ce mi-a aurit lunga noapte a Valparugiei,

în care iubitul se făcea în mine prunc nenăscut,

s-a lăsat înghițită de vârcolacii flâmânzi de Lumină.

Când ți-ai întors fața de la mine Doamne

Sokar, și-a luat înapoi întunericul cu toate cele ascunse ale lui.

Undeva se știe tot

Undeva, cinevaștie tot ce se întâmplă.

Unscenariu se repetăpe scene diferite.

Regulilefac parte din joc.

Nimeni nu ținecont de ele.

Uncuvântscris a ajuns la celălaltcapăt al lumii

cuvitezaluminii.

Nu maiscriunimic,

dormmai bine cândștiucătotulestedoarînmintea mea.

Vara, cândtimpulpicură ca nisipulînclepsidră

șiapaînfântânăfoșnește,

îmidoresc o noapte sub formă de mine și tine.

Așa de despărțiti de la untimp,

necoacemdorurileînlanul de secară de veghe.

Pentrusingurătate, universul e totușiprea mic.

Acum, la ora zero din noapte,

oliniștecalmămățineînbrațe.

Inspir, expir, îmioprescapoirespirația.

Așteptsă mi se întâmpleceva important.

În general, viața e banală.

În particular, e unică.

Revizuire

suntzileîn care ne vedem

altezilerevederi

parcăar fi trase la indigo

zilecând ne luăm la revedere

pentru a nerevedea

șialtelepentrualăsabaltăce am început

suntatâtea de revăzut

nuștiiniciodată de undesăîncepi

șipestetoatenelinișteaapusurilor

arăsăriturilorpe care vreisă le vezi

dinacelașicolț de grădină

atâtealucruri de reluat

derefăcutpână la sufocare

șirudeleprieteniicunoscuții

teignoră nu tepricep

atuncirenunți la substanța ta

disparicumvaundeva

pentru a luatotul de la început

ca săpoțiconviețui

într-olumegreu de priceput

șiașazi de zi du-te-vino

zilelepleacăaltele vin

dintoamnăînprimăvară

doarvarați-e bine

Du-mă la fântâna cu ciutură

Ce risipă de verdepedealuri!

De ceîmi tot spui

săintruîncălțatăpepajiștea cu flori?

Nu ți-e teamăcămaciiarsângera

iarcâmpiași-arplânge cu lacrimi de rouătrecutul?

E preadimineațăpentrumâhniri,

caiizburători au obosit de atâtavisare.

Mai bine haisă ne-ascundemîntreanotimpuri,

săplămădimconsecințe.

Celemaimultedrumuri nu maiducnicăieri.

Te rog, înainte de a luaurmelenorilor,

du-mă la fântâna cu ciutură

de la margineatimpului.

Nu vezicăamtălpilepline de cer?