Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca ...
Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am ...
„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu îmi găsesc nici-o plăcere în ei” stă scris în primul verset din ultimul capitol din Eclesiastul.
E cel mai răspicat îndemn care li se face tinerilor în Sfânta Scriptură, şi, totodată, poate cel mai ...
Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
Mai 2026. Bilanț
Vă sunt dator c-o informare, succintă ca de obicei, despre ce fuse luna trecută la filarmonica piteșteană. Încep, deci, cu „Tulip Jazz Festival”, ediția a doua, ce-a durat patru seri. Români și străini au atras la sediu melomanii genului. Sonorități interesante, unele ungând pe suflet...
Apoi, imediat, „Apollo Cvartet”, în care-l ...
Pitești, aniversar 2026...
Nu cu mult în urmă, municipiul de pe mal de Argeș a sărbătorit mai bine de 638 de ani de existență. Prin concerte și-un festival de teatru de studio în sala „Liviu Ciulei". La „Davila" n-am ajuns din motive independente de voința mea, așa că voi face câteva remarci despre concertu' dedicat celor nouăsprezece ani de la ...
2.Venalitatea și ipocrizia politicilor actuale
Inițial mă gândeam să dedic politicilor medievale și moderne un capitol distinct. Dar am renunțat la această intenție, amintindu-mi că în articolul Greii lumii stau la pândă în politica bolundă din 21-22 septembrie 2025 m-am referit pe scurt, adică atât cât să-i stârnesc pe ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Perioada de lehuzie reprezintă intervalul de 6 săptămâni de la naştere, când acţionează o sumedenie de interdicţii, atât privitoare la noul-născut, cât şi la mamă: lehuza nu are voie să plece de acasă, nici să iasă din “odor” (curte); să nu meargă la fântână până nu era botezat copilul, “ca să nu ia vreo boală din acel loc”; să nu calce pe ...
Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate.
Omul – această ființă complexă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – este înzestrat cu fantezie și imaginație. Astfel, lumea reală, raportată la lumea divină, capătă sensuri, conotații și culori noi în imaginarul colectiv.
Viața omului, așa cum este firesc, se desfășoară în strânsă legătură cu mediul natural, cu regnul vegetal și ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Voi continua cu partea a patra a dialogului.
– Dar să nu trecem cu vederea că Heraclit considera mișcarea ca fiind esența realității. Heraclit spunea că totul se află într-o continuă mișcare, conform principiului “panta rei”. Totul curge.
– Și să nu uităm, dacă tot suntem la Heraclit, că opozițiile și contradicțiile sunt sursa dinamicii universale, iar ...
Vreau să spun din start că Dialogul cu Domnul Profesor Valentin Lupea nu are cum să se termine (așa am ajuns la partea a treia), pentru că pe lângă faptul că amândoi suntem îndrăgostiți de spiritualitatea grecească, amândoi ne “hrănim” din înțelesurile pe care grecii le-au dat multor lucruri, idei, concepte. Dar nu este numai asta, este și acel faimos: ...
Ion Cristoiu [I.C.]: UASCR-ul funcţiona cum funcţionau şi alte instituţii, organizaţii ale sistemului ceauşist, cum ar fi Comitetul Central al PCR pentru Scânteia, conducerea Frontului Unităţii Socialiste pentru România Liberă sau pentru Scânteia Tineretului – CC al UTC, în calitate de patroni şi editori. Principiile de funcţionare nu difereau cu nimic de ...
Aș fi vrut...
Aș fi vrut să mă nasc în
prea-blândul octombrie
pe-un pat risipit de tăcere
să mă nască un gând,
oglinda-mi de vise
să mă poarte-n castele
să-nvăț a rodi miezul vieții
peste moarte, râzând.
Aș fi vrut să m-ascund
în prundișul de lacrimi
să-mi toarne doar cerul
peste gură izvorul,
luminii de-ar curge
prinsă-n vene de patimi
să-i strâng astru-n brațe
și să-i șterg cu drag, dorul.
Aș fi vrut să mă nasc în
prea-blândul octombrie
să mă nască lin cerul
din arhangheli și ploi,
să pot prinde-n brațe
steaua-n care voi știe
că strânsa-i tu tot
ne-născutul din noi.
Ochii mamei
Sub un coviltir de brumă
înțărcând a morții sete,
odihnește-un chip de mumă
prin a humei, negre plete.
Iarna, prinsă-n flori de gheață
i-a-nflorit pe la ureche,
arcuind un fir de viață
pe la casa ei, cea veche.
Ochii ei, blânde izvoare
înecau în streșini, plânsul,
tot privind pe geam o floare
cu-al său chip sculptat, într-însul.
Buzele, poveți de suflet
tremurau în adormire,
aruncând săgeți de zâmbet
fetei dragi spre dăinuire.
Iarna, coarnele-și înfipse
și-i topi bruma de viață,
casa dragă i se stinse
de prin ochii mari, de gheață.
Trecea un om pe drum…
Trecea un om pe drum cărând petale
Cu cai de foc și bici sculptat în scrum,
purta pe brațe, raze de vestale,
și, umbra lor, era muiată-n fum.
Galop de pietre își struneau zăbala
pândind cu ciob de aripi drumul strâmt,
sub pașii amorțiți strângând rafala
ațâțător de rece, dintr-un vânt.
Icoane, dezvelite pe sub plete
scotea din tolba-i roasă de amurg,
roșea, a umbră, vara-n chip de fete,
când pași-i se opreau în colb de murg.
Priveau la el, cu ochi mirați, domnițe,
dar el atinse una, din văpăi,
pe buzele-i de maci și garofițe
oprise timpul din trăiri de stei.
Scrisori de ceață
Scriam cu stropii toamnei
noi nu știam cuvinte,
din sevă de tăcere
ne aprindeam sărut,
se prelungeau senine
cu ropot lin, fierbinte,
doar mângâieri de ape
făcând din picuri, scut.
Mă-nfioram a tine
prinzând în inimi vraja
iubirii noastre calde
ce tremura sub ram,
simțeam cărări de frunze
purtând tăcute coaja
acestei ultimi clipe
în care ne-nveleam.
Tu tremurai a viscol
pierdut în lumi de gheață,
și te țineai de frâul
caleștii cu ninsori,
din cerul tău de vise
cădeau scrisori de ceață,
doar ca să-mi spui că astăzi
vei ține-n palme nori.
Răbdarea
Înveleam răbdarea în verde
trăgând prin urechile
vântului, firul acela
minuscul de roșu
cu care îmi acopeream
răspântiile sufletului,
cosându-i temnițele
ruginite de naivitate,
așteptând să mă
cuprindă o vară
cu buzele-i de catifea,
și să mă arunce în nisipul
plăcerilor tale de vinil,
doar pentru a-ți spune
că sângele meu
s-a făcut floare,
în liniștea ta de oase
și timp etern.
Vis
...Și mă făcusem
timp de os
ținând în brațe
corăbiile în care
au cântat vânturile;
Și mugeam a toamnă
mestecată pe buzele
cerbilor subțiate
de îngenuncherea rutului,
pietrele-și ascuțeau norii
în palmele mele
inerte de strânsoarea
jugului ăsta nevrednic
de viață,
dând la o parte
acele ceasornicului
ca să-și mestece
cafeaua râșnită
pe obrajii înserărilor eterne.
Autor Doina Bezea
Întâmplare
Toamna și-a lăsat la ușă
cizmele și haina-i de brumă,
melancolii se ivesc sub
oglinda-i de ceață,
un ram și-a plătit din tăceri
rezervarea-i pe lună,
frigul a pus stăpânire
pe factura la viață.
E-atâta primăvară!
E-atâta primăvară-n ochii tăi
secundele-mi vorbesc încet, mahmure,
crestând cu lacrimi florile de tei
sub ropotul amiezii, căzut, ca să te fure.
aleargă cerul înșeuând cocori
și zumzetul de stele dă târcoale
în liniștea de pajiști și de zori
tăind de tine verdele-n pumnale.
mă sfâșii în tăceri ce nu au chip
și-mpart tot universu-n ani cu tine
dar pașii mei sunt umbre, și-atunci țip,
trăgând de pleoape norii ce mă ține.
e-atâta primăvară-n ochii tăi
azi, vântul nu mai bate floarea-n creștet
ți-s ierburi pașii prinși în zbor de tei
și bruma ți-e sărut din lumi de veșted.
Niciodată lacrimă
Pic, pic, pic își număra pașii ploaia
pe zidurile care murmurau fantomatic,
parcă am mai îmbătrânit!
castelele mele au umbrele răsucite
pe spinarea unui timp rănit,
nu, nu sunt eu aceea lacrimă
uscată de un vânt tomnatic!
Ți-aș spune ceva...
Ți-aș spune ceva...
ceva ce nu am mai spus niciodată;
dar s-a așezat zăpada
uitării peste inima ta
și fulgii nasc vremuri
în care soarele meu
nu-și va aprinde corola
din trupu-mi, vreodată!
Ți-aș spune ceva...
ceva despre care nu ai să știi niciodată;
ramurile înfloresc prunci
peste buzele lor îmbibate
de verde,
eu mă-nfrunzesc sub
obida ochilor tăi
nevrednici de mine
și tac, și tremur,
ca o mare care-și îneacă
pruncii în sine,
rupând barierele inimii
desculță și grea,
ca un vis rătăcit
printr-o dimineață
în care nu am mai apucat
să îți spun: ne vei pierde!
Uitarea
Mă spălam cu lacrimile
ultimei toamne
înfășurate-n scaieți și
săruturi râncede,
pe coama celui mai
umbros deal
unde vulturii coseau
umbra vieții cu
cea a morții,
numărând pașii
desperecheați ai
amintirilor mele,
neștiind cine sunt
doar, știind că iubisem
fără oprire o mogâldeață
de trup, o incizie de
mistere și freamăt
în care vântul nu-și oprise
niciodată suflarea,
doar zăbovise să mă
scuture de...uitare!
Careul de ași
Se prăvăleau umbrele
pe sub gheața obrazului tău,
amurgurile toate sorbeau
din heleșteul de fum și mister,
din cămara iubirii o lacrimă
îți ștergea urma de ger,
careul de ași își topea nemurirea
de sub chipu-ți de zeu.
Amintiri de cafea
Scrisoarea din umbra de tei
foșnea răsăritul adormit pe alei,
peste cafeaua cu gust de arțar
râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar.
râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi
și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi,
colibe făceai din fărâme de pâini
să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini.
sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici
cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici,
și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr,
să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor.
de tine uitai, doar, la mine gândeai,
spuneai că eternul, e doar umbra din Rai,
făcuseși un pled de prin ierburi târzii
și-n sufletul lor adunai stele mii.
aduceri aminte de prin gânduri de flori
cărau, lin, cocorii adăpând doru-n nori,
dar, tu nu vedeai, și, turnai iar cafea
din umbra de zaț doar pământul sorbea.
și, tot mă-nveleai, luând pământul de păr
la fel ca atunci când, plecat-ai în zbor,
demult, nu mai sorb amintiri de cafea
mi-ar fi mult prea greu fără tine, ceva,
doar vântul mi-aduce aroma în zbor
de tine, de ochi-ți, de nopți care dor!
Păsări
Păsări de zi, păsări de noapte,
lumini și umbre cu chip de șoapte,
pierdute gări prin ochi de ceruri
nămeți și lacrimi pe sub veluri.
marama tristelor apusuri
scria pe tâmple dulci răspunsuri,
și-n inimi împletea scântei
din zbor de aripi și de zei.
Arca
M-am lăsat legănată de vânt
și dusă, hăt-departe,
liniștea rumega
jumătăți de cuvânt,
lacrimile-și făceau cărări
prinse-n poante;
o umbră de jar cerșea
lumii scântei,
mă-ncălțasem cu solzi
de mesteceni și parcă,
sub mine urlau
înghețate crâmpei
desfăcându-mi lin, nodul
pe al lucii stea-arcă.
AUTOBIOGRAFIE DOINA BEZEA
M-am născut în inima orașului Rm-Sărat, într-o familie modestă de oameni care au știut să-mi insufle cu adevărat valorile morale, într-una din zilele geroase ale unei ierni, mai precis pe 16 februarie 1968. Copilăria mi-a fost marcată de greutățile vremii, cu un tată obligat să muncească la Canal și mama suferindă. Am luat din viață tăria și din zâmbetele celor care mă încurajau dragostea pentru frumos, moral și integritate. Periplul meu prin lumea scrisului a început să prindă contur acum un an, când am început să și public în antologia SURÂSURI ÎNLĂCRIMATE, Confluențe Literare, eCreator, și cel mai drag mie site-ul Literatura de Azi. Îmi place să înfloresc primăveri în inimile celor care-mi trec pragul sufletului, rămânând consecventă în a declara că ,,sufletul meu cântă, iar eu doar scriu!’’