Poezii de Elena Agiu-Neacsu

TRIBUNULUI

 

LUI CORNELIU VADIM TUDOR

                

Mare poet şi mare patriot,

Totuşi, mă-ntreb ce-a mai rămâne-n loc,

Când văd cum ni se duc, vai, rând pe rând

Oameni de seamă şi tot mai flămând

 

Vin acum în locul lor străinii

Şi dijmuiesc chiar preţul pâinii,

De ajunse biata noastră ţară

În această lume de ocară

 

Şi-i vândută cu ocaua mică...

În zadar mi te mai zbaţi, Mitică,

Spre-a ieşi din beznă şi pustie,

Chiar la bucăţică Românie,

 

Mândria ta şi fala-n lume

O-nghiţiră liftele păgâne...

Iartă-mi că nu te plâng, popor smintit,

Pentru că ai ce meriţi însutit;

 

Cap plecat, da, sabia nu-l taie,

Dar când vinzi ogradă şi odaie

Chiar ultimelor javre şi potăi,

Popor de aserviţi şi de lingăi,

 

Făr’ de scrupul şi fără mustrare,

Ştiu de-acum că România mare

Va să rămână vis în veci de veci

Atâta vreme cât te vinzi şi pleci

 

Pe un blid de linte, ce ocară,

Cum vândurăţi biata ţărişoară,

Până şi suflet scos-aţi la mezat,

Popor de lifte, Papură-mpărat

 

 

Copil de ţâţă e pe lângă voi,

Ne cerem, dară, ţara înapoi,

Cu mândrie să putem iar spune:

Să „Trăiască Naţia”, române!

 

„Sus cu dânsa!”-n cor să ne răspundă

Marea, valul, cea din urmă undă,

Emin unde e, unde ni-i Vadim?

Să vă dea iar jos masca de-arlechin­­!

 

 

DACĂ STEAUA...

 

LUI MIHAI EMINESCU

Timpi ‘nainte ceas măsoară,

Tu însă nu mai măsori

Nici cu cotul, nici cu pasul

Pământul când înconjori;

 

Şi din ‘Nalt cobori în sară

Şi mă amăgeşti mereu

C-ăi veni, dară, la vreme

Şi cred în cuvântul tău;

 

Noaptea-n fugă se petrece,

Din noapte răsaie zi,

Ca mărgele înşirate

Îmi sunt zilele pustii;

 

Erai Alfa şi Omega,

Pentru mine univers,

În zadar deasupră-mi stele

Dacă steaua-ţi este...vers.

 

 

UN EPIGON

      

SCRISOAREA I

 

LUI MIHAI EMINESCU

 

Măruntelor grijă n-are,

Pe filozof îl frământă

De ce lună, de ce soare,

De ce ghiocei la tâmplă-i

 

Se năzar’, şi tot mai rece

Mi te zbaţi, lume, în van

Pentru clipa care trece

Să te-nalţi... pân’ la tavan;

 

Mai alături niciun pas,

De-ndrăzneşti să ieşi din turmă,

Ţi-or găti şi parastas,

Ba pe drumul de pe urmă

 

Trei popi ţi-or cânta prohozii

Şi-n discurs sforăitor

S-or împăuna nerozii-n

Pretenţii de... orator

 

Tuturor să demonstreze

„...Că n-ai fost vreun lucru mare”,

Înţelege, bârlobreze,

Pe-orbită eşti... o-ntâmplare;

 

Pe când el este ministru,

Doctor, conferenţiar,

Iară tu simplu magistru

Şi-acela...particular;

 

Te-mpacă, deci, cu idee

Că trăind printre pigmei,

Poţi să-nchipui Odisee,

Sigur n-a avea temei...

 

 

Când soarta-ţi nedrept atârnă

De picior de iamb, troheu,

Liră-n cui propteşte smirnă

În locu-ţi cânte Orfeu.

 

SCRISOAREA II

 LUI MIHAI EMINESCU

Peste mormânt plouă, ninge,

Steaua-ţi se-mpleteşte vers,

Şi nicicând nu se va stinge

Căci de-acum e univers.

 

Cel mult poate-o Veronică

In batist-a lăcrima,

Asta-i lumea noastră mică,

Iară noi suntem ca ea.

 

Şi cum nu-ţi mai sune harpă,

Mi te-or peria confraţi,

Ba vor trânti de-o agapă

Cum se cade între...fraţi;

 

Lor tovarăş nu te prinde,

Fereşte-te de mişel,

Ce pe faţă mi te vinde

Savurând din stal... măcel;

 

Şi retrage-te-n culise,

Din postura de sufleur

Nu te-a amăgi Ulise

Şi nici măcar vreun farseur.

 

Actoru-şi respectă mască,

Rolu-şi joacă pătimaş,

Pe când omul se demască

Rareori sau prin...urmaşi.

 

NINGE, NINGE

Ninge, ninge, noapte mi se lasă,

Fulgii şi-au pornit în dans colind,

Azi nu m-aş lăsa purtat de-acasă,

Cum te-aş asculta sporovăind...

 

În sobă focul arde –ncet, mocnit,

E noapte de-nceput de lume,

Iar norocul meu pare tăinuit

În tolba doldora de rime...

 

Şi în lumina ce-şi sporeşte-azur

Din adâncul ochilor căprui...

Vino-mi aproape să te înconjur

Şi în joacă să-ţi număr pistrui...

 

Când e noapte şi ninge întruna

Uşurel pe braţu-mi să adormi,

Şi în dulce leagăn să fim una

Cu-ntreg univers în dulcele somn...