Poezii de George PETROVAI

Balada politrucului de paie

Aveam de mic un fel de-a fi

prin care voia mi-o-mplineam –

din negru alb la țanc făceam,

imun la dreptul de-a roși.

La școală străluceam constant

doar la turnat și copiat...

Dar ce-mi păsa când mama-n mine

vedea un mare om de stat!

Măicuță scumpă,

gândul meu

se-ntoarnă către tine ne-ncetat

cum pasărea din depărtări

la cuibul ei revine an de an,

ca prin prinosul meu de mulțumiri

a-ncrederii regină să devii

pentru a ta răbdare c-un golan.

Ca să fac soarta să rodească

cum mamei i s-a revelat,

de-acel partid aveam nevoie

unde păcatu-i stimulat

c-o etică și un statut

ce trimit justul la plimbare –

povară de nesuportat

pentru intrușii-n cățărare.

(Căci ce-i morala? Paravanul

pentru nevolnicu-nchistat,

piatra de moară atârnată

de gâtul unei vreri fără rabat!...)

Și l-am găsit. Partidul-stat

- curat Eden pentru borfași –

unde minciuna și hoția

fac din nimicuri niște ași.

Dar pentru asta nu-i de-ajuns

ca să fii fruntea-ntre lichele.

Supunerea lingușitoare,

chiar de-i ca luna printre stele,

nevoie are de răbdare

să-și întăreasc-acel fior,

ca mai apoi, când timpu-i vine,

să se înalțe ca un sor

aducător de nelumină

pe un politic cer noros,

până ce altul îl umbrește

și traiu-n țară merge-n jos...

Nebun e-acela ce gândește

că în putere-i fericire!

Puterea-i fum și aparență

și-o prea târzie amăgire.

Cu-atât mai mult când ții morțiș

să pară totul democratic –

politica-i cu totul șuie

pentr-un popor tot mai apatic.

Măcar în bolșevismul tont

simțeai o bucurie din topor

când gloata turmentată aclama

partidul și al său conducător.

Pentru c-atunci nu exista

spre viitor decât o cale –

bine dresat, poporul resemnat

partidul îl urma agale.

(Firește că-n ascuns și-atunci

se murmura mereu-mereu,

furtună-ntr-un pahar cu apă

pentru regimul forte și ateu.)

Dar azi, în pluripartidism,

regimul fără frontiere

schimbat-a oaia în berbec

și politrucii-n hahalere,

mai bine spus oameni de paie

în slujba unor idealuri,

ce șanse au de împlinire

doar pentr-acei naivi de-a pururi...

De-aceea, nu e de mirare

că sunt profund duplicitari:

Dacă-n politică-s hoinari,

în bani găsesc o consolare!