După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Gheorghe Chivu
- Detalii
- Scris de: Gheorghe Chivu
- Categorie: Poezie
- Accesări: 4
Psalm
Frunze căzătoare, stele căzătoare,
Oare care pentru mine faceţi semn;
Între cer şi ape, între cer şi mare
Unde mi-i tărâmul, lotca mea de lemn?
Între cer şi ape veşnbic stătătoare
Între cer şi ape veşnic stătătoare
Numai frunza mişcă, numai stele cad,
Unde-mi este umbra să o scot în soare,
Lină, prăbuşirii să mi-o-ntind plocad.
Unde-mi este umbra să o scot în soare,
Frunzelor în cale, stelelor pe rând?
Râuri, vaviloane, umbre foşnitoare,
Îmi ascultă-n sălcii sângele plângând.
Lupta cu îngerul
Ca o furtună toate mi le mături
Şi liniştea şi visele deşarte;
Şi amuţesc de tot când mi-eşti alături
Şi-atâtea am să-ţi spun când eşti departe.
În noi, iubire, îngerul cu Iacob iar se zbat,
Se luptă-n noi stăpânul cu ilotul;
O luptă-n care amândoi am câştigat,
O luptă-n care amândoi am pierdut totul.
Icoană pe sticlă
Copac se-nchină la copac
Ca un sărac la alt sărac;
Tânjind cu patimă ascunsă
A celuilalt stingheră frunză.
Cerşind sărman de la sărman
Din palme singurul lor ban.
Şi vântu-i scutură vârtos
De banii lor căzuţi pe jos
Şi nu e nimeni să-i ajute
Din vânt, de frunzele căzute.
Şi-adormi aşa sub ceru-nalt
Pe umăr unul celuilalt
Ecou
Ecoul rătăcit de astă vară,
Prin care-n disperare te-am chemat
Îmi sună-acum abia prin funza rară
Copil al meu pierdut prin Galaad
O, fiu pierdut, o, fiu rătăcitor,
Întors, vai, prea târziu să te ascult,
La cel ospăţ de viaţă dătător,
Viţelul gras l-am fost tăiat de mult.
Plecaţi cu toată frunza la pământ
Prin ploaia grea ce bate peste crâng
De mila ta, de mila mea, în vânt
Mestecenii-şi frâng mâinile şi plâng.
Mică romanţă
Îmi place-n toamna asta mohorâtă când se-arată
O zi uitată-n cer de astă vară
Şi soarele strălucitor ca o fanfară
Sunând în toate frunzele de-odată.
Că mai găsesc acum şi timp şi loc
Să-ţi mai atrag privirile isteţe
Şi-n părul tău tomnatic să mă joc
Aminte să-ţi aduc de frumuseţe
De pretutindeni jur în jur câmpia
Se ridica din margini să ne vadă
Şi noi la mijloc singuri, de tot singuri
Ne-acopeream cu mângâieri
Dar a-nceput de-acuma să ne lase
Ca frunza toamnei zilele frumoase
Şi-un vânt hain, pădurea devastată,
Gheorghe CHIVU
Născut la 2 dec. 1912 în Chirnogeni, Dobrogea,
decedat la Sighetu Marmaţiei la 18 oct. 1985.
Volume:
Zumbe, 1966,
Apocrife, Ed. pentru literatură, Buc. 1969
Metope, Ed. Eminescu, Buc. 1972.
Cantoria, Buc, 1980.