Poezii de Ileana Cornelia Neaga

Bace duba

 

Sâmbătă pă însărat

Nici bine că a tocat

S-auge duba pân sat

Să rup cânii-n lanț șî bat

-Una la mână:

Luni, la tri, aci în sat

Să viniț”, la vaccinat

Cu boii ge la arat

Că ge-aceia, dub-o bat!

 

-A doua la mână:

Cine-i cu-atelaj în sat

Să meargă la-mprașciat

Gropile-s ge astupat

Cu balastru, ce-i lasat!

 

-A tria la mână:

Mâne sară-i jioc în sat

Vine-un taraf la cântat

Mândra-i bună ge jiucat

Sara bună, v-am lasat!

*

Săr grăbit, buimac din pat

Capu-mi vâjâie deîndat”

Bate duba...?! Am visat...?!

Amintiri de altădat”!!!

 

Bucium sune

Mură neagră

ochi tăciune

tu mi-ești dragă

bucium sune

să se audă

să se știe

c-am fost

joi seara-n

peție.

S-au pornit

vifori  în zori

 faini feciori

doi verișori

să vă cheme

să v-adune

neamuri

prieteni

de oriunde.

Ochi tăciune

mură neagră

zău, mi-e dragă

bucium sune

să v-adune

cetini verzi

să ne cunune.

 

Flori de vară

Albăstrele, margarete

Flori de câmp, în păr la fete

Împletite în cunună

Cu razele de la lună

Iar în ochi blânzi de fecioare

Steluțe, strălucitoare

 

Pe sub genele umbrite

Lăcrămioare înflorite

Buchețel de maci în floare

Buze dulci de fată mare

Cercei din cireșe coapte

La  gât frăguțe-aromate

Brațe liane ce-nfășoară

Snop de crini la subțioară

Muguri cruzi sub iia albă

 Brâu din busuioc și nalbă...

Din bumbac, poale-ncrețite

Cu frunzuțe hurculite

Opregile-s câmp de flori

Culese pe rouă-n zori

 Flori de salcâm, condurași

Pasul, zbor de fluturași...

Amforă cu  flori de vară

Așa  îi mândra fecioară.

 

Mușcată mândră-n fereastră

Asta-i româncuța noastră

Floare de  „nu mă uita”

Trandafir roșu, vara!

 

Năluca

 

Cu lămpașu-aprins în mână

Și gândurile hai-hui

Cu glas gros, o doină-ngână

Oanea, coborând pe Grui

 

Dar cum bați din pălmi, odată

La doi pași, ca din pământ

O-arătare i s-arată

P-omu”nost” înspaimântând

 

Cu limba în ceriul gurii

Cruci își face,-ncremenește

În lumina slab-a lunii

Năluca se tupilește...

 

Oanea-și ia inima-n dinți

Bâjbaind, prin gria ceață

Suduind de vreo trei sfinți

Trase-un șut... în mogâldeață...!

 

-Tu-ți  ceara de hăndrălău

Vrei să mă bagi în mormânt

Că mă-nfricoșai, zâc zău

Ce nalucă stau vazând...?!

 

Trei tuleie de-ți mijiră

Și  cu caș încă la gură

Dar, mințile îți fugiră

La Ana, cu ochi de mură...!

 

 Cărarea-i de min” făcută

Mai de-un an și mai de-o vară

Bataia-i din rai îi ruptă

De-o să mă faci de ocară.

 

-Nu te amărî, tătucă

Că mai sunt cărări pe Grui

Nici vara nu îi pe ducă

Nici Anuța, sfântă... nu-i...!

 

Tablou poetic?

 

-Oooo, ce paaace, ce-armonie

Ce liniște, ce feerie... !

Azi, gândirea mi-e matură

 Mă inspir, zău, din natură.

 

(Poetu-i entuziasmat

Muza-n brațe l-a luat...!)

            *

- No-hăis, măi Iambor - strigă Oanea

-Tu-ț” urecea ta, gi bou...!

Ragușăsc, cred pa gigeaba

-Tu m-auz”, ori eșci ciar... bou...?!

Biciul sfișcui c-un pocnet

Pe spinarea de-animal...

Două muști își luară zborul

Suduind pe limba lor...

 

Oane-alunecă, scapând

O beșână, zău, pocnind...!

Speriind o-naripată

Ce cu limba ei spurcată

(codobatura zurlie

în rochiță argintie)

Îl spurcă pân la amiază

Țopăind din brazdă-n brazdă:

-„Cine n-o prânzât pe hat

Să mânce iuce-un... c...t”!

 

-Tacă-ți fleanca, amu, odată

Pasaruică blastamată

Că ciocu țî-l voi încige

Să nu-mi zâci mnie pa nume...!

 

Să astupe a ei gură

Zvârle-un bruș din arătură

Trăgând și două sudalme

Scuipă cu obidă-n palme,

În seamă, n-o mai băgând

Mânând boii și doinând

Ziua i se păru scurtă

La plug, cu boii pe luncă.

           

            *

-Ooo, ce paaace, ce-armoniiie

Ce mireeesmi,  oooo, ce feerie...!

mă înalță, mă inspiră...

(Poetu-i entuziasmat

Natura... l-a inspirat!)

-O să umplu un volum...!

Nu degeaba, toți îmi spun:

Epigon... de drept comun...!

            *

-Hăis, Iamboreee

-Cea, tu Mișcăăă

Tu-i ceara voaste ge boi...!

            *

Inspirația viiiine, vineee

Iar poetul, scriiie... scriiie

Stihuri, dulci, cu ironie

(Hieroglife pe hârtie...! )

Ce s-ar vrea, zău... poezie!

 

Ulcior

 

Am să strâng picuri de rouă

Până umplu un ulcior

Și în șoapte dulci de dor

Îl descânt pe lună nouă...

 

Iar cu apa descântată

Am să ud mușcate albe,

Altoi de măr cu flori dalbe

Și gutuiul de la poartă...

 

 Când gutuia îi brumată

Îmi prind mușcată-n cosiță

Flori de măr, cos pe altiță

Pețitori, aștept la poartă...!

 

C.V. literar

Nume – Ileana Cornelia Neaga

Adresa- Sat Crișan,  nr 163, com Ribița, Jud. Hunedoara

Ocupația – pensionar

Debut literar- Satu gintre gealuri - poezie în grai- editura Emia-Deva 2013.

Am mai multe volume, scoase la diferite edituri, cu poezie clasică, proză, povești și poezie pentru copii.

De puțin timp, cochetez și cu poezia în vers alb pe stil popular.

Am fost cooautoare în câteva Antologii printre care Surâsuri înlăcrimate și Vise Târzii

Sunt deținătoarea mai multor premii și diplome ale unor concursuri naționale și reviste literare.

Activă pe mai multe grupuri de poezie, pe Facebook.