Autoportret

Era o spărtură în oră
O secundă ruptă în ceas
O mână străină pe claviatură
Un cavaler
Rătăcit într-un alt veac …


***

Toamna
Pe cărări
Vagabondul
Frunză
Rebegită de frig
Şi ploi
Pe care
O poartă
Vântul


***

Iarna
Singur
Vagabondul
Rătăcind
Prin nămeţi
În calea crivăţului
Ca-ntr-o bătaie
De puşcă
Sângerează


***

Vară
Seară
Femeia
Trecând pe alee
Acord duios
De vioară
Ce despică
Admirativ
Până şi cântecul
Greierilor
În două


***

Soldatul
Mort în iarbă
Fir imaginar
De praf
Pe care
Generalul
Îl înlătură
Plictisit
De pe hartă

***

Cutreier fascinat
Străzile oraşului
Într-o zi
De primăvară
Însorită
Precum privirea
Coapsele
Iubitei

***

Ca strigătul
Disperat de tragic
Al frunzei veştede
Desprinse
Toamna
E lacrima mea
Ce n-o vedeţi

***

- După tabloul lui Picasso
 “Femeie dormind”

Întinsă pe canapea
Jumătate
Cântec de vioară
Acoperit
Cu nea
Jumătate
Lumină desprinsă
Din icoană
Femeia
Precum foşnetul
Duios
Al frunzelor
De plop
Din luna mai
Visează

***

Seara
Ostenit
Acostez
La malul
Surâsului tău
În floare
Precum corabia
De corsar
La ţărmul
Plin cu mirodenii
Al cântecului
De ghitară

***

E primăvară!
De-atâta lumină
Bucurie
Şi dragoste
De viaţă
Iarba
Ca un cântec
De iubire
A-ncolţit
Şi-n inimă