După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Ioan Voicu
- Detalii
- Scris de: Ioan Voicu
- Categorie: Poezie
- Accesări: 2
baladă tăcerii
ar trebui să nu mai ştiu
tăcerea nopţilor, pe viu
dar ce să fac, nu e uşor
să spun tăcerii că mi-e dor
de-atâta iarbă neculeasă
mi-e gândul dus la o mireasă
ar trebui să mă-nfior
lângă lumina ochilor
dar las tăcerea lângă mine
şi-o mare albă de suspine
aş vrea tăcerii să mă vând
iubirea să mi-o las în gând.
baladă gândului rotund
pân* la gândul meu rotund
toate cele mă ajung
nu-mi rămâne, doar o umbră
toate cele mă alungă
stau pe-un prag de flori uitate
şi mă împart până la moarte
nu e loc şi nu-i putere
care să mi le confere
piatră aş fi şi rădăcină
şi-aş muri fără de vină
lângă gândul meu rotund
niciodată nu ajung
de-aş ajunge mai departe
m-aş uita şi m-aş desparte
pân* la gândul meu rotund
toate clipele mă plâng
ce m-aş face und* m-aş duce
n-aş avea parte de multe
bucurie şi durere
le împart fără de vrere
pân* la gândul meu rotund
toate cele mă ajung.
baladă oarecum supărată
de supărat nu mai îndur
se rupe-n mine bucuria
m-aşteaptă-n capătul de drum
mireasa lumii, veşnicia
se rupe-n mine bucuria
printre tristeţi mai pun răgaz
de supărat mai trec Maria
eu sunt chiar ultimul macaz
mă aşteaptă-n capătul de drum
acea iubire, ce mai este
deşi sunt supărat acum
rămân la noua mea poveste
mireasa lumii, veşnicia
mă ia în cercul ei mai lin
de supărare, uit, Maria
şi Doamne, Ţie eu mă-nchin.
balada vânzării
între cer şi-ntre pământ
suflete al meu mă vând
să mă rup de tot ce sunt
când eram, ce nu eram
şapte văi le-mbrăţişam
cu o lacrimă de vânt
să mă duc şi să mă vând
pe un pumn de iarbă rară
să mă scot din lume-afară
între cer şi-ntre pământ
toate cele mi le vând
pe o lacrimă de-argint
las durerea mea să cadă
pentru tine dragă mamă
şi m-aş vinde nimănui
şi luminii şarpelui.
baladă iertării
iartă-mă dacă am greşit cu voia
şi-am făcut atâtea fărădelegi
în genunchiul stâng mă pun cu ploaia
poate ochii mei să-i înţelegi
te-am privit atâta de departe
şi aproape, fără ca să ştiu
norul de nobleţe şi iubirea
numai TU, argintul meu cel viu
şi-am făcut atâtea fărădelegi
în atâtea nopţi îngenuncheate
pân* la ochii Tăi, m-apropii iar
fără ură, fără de păcate.