Poezii de Ioana Burghel

dragoste tu

armă cu toate tăişurile la vedere

umpli cerurile acestea cu sânge

şi râzi

de singurătăţile noastre

de colţii umbrelor înfipţi în ochii

unei fericiri iluzorii

de curcubeiele despicate până la inimă

de caii albaştri

tribut greu plătit flăcărilor iernii

râzi

de blestemul cântecului şi al cuvântului traversându-ne dinspre suflet înspre moarte

ca o mare certitudine a nimicului

 

se deschid irişii într-un colţ de pământ

(bolnav de tine)

cu un burete congelat

cerul îşi sterge pleoapele

de toate rănile gri

melcii duc în spate

poeme din cuvinte arse

şi le îngroapă la rădăcina ierbii

pentru un alt vis

în care

învăţ să respir

 

te-am zidit

în oglinda

unor ape clare

ca să te pot privi

-în voie –

de câte ori

ţi se îndepărtează ecoul

 

 

ÎN GOL

 

Într-o lespede

de piatră

s-a rătăcit un zâmbet

 

mă gândeam la zarurile destinului

-aruncate dincolo de ruletă –

la rugăciunea rostită

sub Poarta Sărutului

la toate după-amiezile

cu ochii obosiţi

de privirile în gol

 

paşii se topeau

pe Aleea Suspinelor

şi piatra se dilata – nefiresc-

sub căldura obrazului

 

numele tău

sculptase fâlfâitul aripilor

şi zborul

 

o Pasăre Măiastră

vorbea anotimpurilor

aşezate la masa tăcerii

despre cuinţenia pământului

 

la temelia Coloanei Fără Sfârşit

domnişoara Pogany

visa o iubire

pentru un zâmbet

rătăcit dintr-o piatră

 

în mine

reverbera o melodie

a sferelor închise

 

                                          

DESPRE MINE

 

Mi-am zis:

cum ar fi să scriu despre mine

de parcă aş fi cel mai important personaj

al unei poveşti mai lungi decât ,,o mie şi una de nopţi,,

să vă spun cum am învăţat să citesc

înainte de a face cunoştinţă cu băţul primei

tovarăşe învăţătoare

(pentru care voi avea un respect deosebit până la moarte)

 

apropo- nu se inventase telefonul copilului

nici reclamaţia scrisă –ştire de senzaţie pe toate canalele-

pedeapsa fiind una dreaptă şi meritată

nu ajungea niciodată la urechile mamei

de teama dublei corecţii

( nu a dublei impuneri , de care nimeni nu avea ştiinţă )

pe motiv că ,,ai făcut sau n-ai făcut tu, ceva, drac împieliţat,,!

(împieliţatul fiind un drac la pătrat )

până si electricitatea a ajuns pe la noi mult mai târziu

(de parcă ar fi urcat muntele cu măgarii)

după cum zicea mama Lena

,,bona,, angajată fără simbrie ori carte de muncă,

femeia-înger, căsătorită cu Omul Cavernelor

de a cărui pedeapsă fugeam ca dracul de tămâie

fiindcă butoiul în care ne închidea, pedepsindu-ne,

(aveam să aflu mult mai târziu)

că nu avea nimic comun cu butoiul lui Diogene

(cel care intra acolo de filozof)

doar mirosul de mucegai al lemnului să fi fost acelaşi – nu ştiu –

 

decupam literele de-o şchioapă de pe singurul ziar existent

şi formam cuvinte halucinante

fără să ştiu că nu va dura prea mult

şi mă vor încătuşa cu toate sensurile,

mă vor urî, mă vor iubi şi mă vor arde

cu aceeaşi intensitate cu care

m-am agăţat de viaţă înainte de vreme.

 

Şi, Doamne, mai ştii de câte ori te-am implorat

să-mi dai în loc un alt har – poate să cânt sau să dansez, sau

să mă faci atât de frumoasă încât

să defilez şi eu , împleticit, pe toate podiumurile alea,

cu nume englezesc

şi lumea să-mi cadă la picioare

cum cad fluturii ăia, proşti, atraşi de lumina puternică?

 

dar Tu, cu acelaşi umor negru din care

ai construit lumea aceasta în doar şapte zile

ai zis să las prostiile şi să scriu

pentru că

nu oricine are privilegiul de a primi în dar un munte

de vârful căruia să-şi prindă Moartea şi Viaţa

 

 

CÂNTEC PENTRU MACI

 

Maci nebuni. Maci de câmpie.

Maci de vară-ntârziată.

Flăcări mari, arzând sălbatic

noaptea-n lanuri strecurată.

 

Maci strângând în pumni, lumina.

Maci strângând în gene, ploaia.

Cântec de chitară rece.

Dumnezeu sfinţind odaia.

 

Maci pe urme de zăpadă.

Maci pe şinele pustii.

Litere de foc în roua

dimineţilor târzii.

 

Maci jertfiţi pe-altarul lunii.

Maci păgâni, arzând evlavios.

Sunet de clopot în marginea lumii.

Maci în visul meu, frumos.

 

Maci învelind ciocârlii.

Maci împlântaţi în poveste.

Sânge de cai, argintii.

Iad înflorind fără veste.

Răsfiră-mi, Doamne, tristeţea

stinge-o cu toate cuvintele sădite

 

adună-mi ploile şi revarsă-le mai apoi

în somnul îngerilor

peste tăceri

peste nelinişti

peste un alt răsărit

 

scutură pietrelor ceaţa perfidă

până când

sufletul meu învaţă să umble în vârful picioarelor

prin ceruri răsturnate în plânsul greierilor

NINSORI

 

Nu se roagă nimeni pentru atâta iarnă!

Cerul şi-a ascuns clopotele în pumni

iar prin nopţi haotic a-nceput să cearnă

din zăpada noastră ochii altor lumi.

 

Mă întreb adesea cum privesc albastru

dezgolite trunchiuri răsucite-n fum

peste care-n taină gândul meu sihastru

picură căldura dorurilor scrum.

 

Peste orice rană cade o ninsoare

ca o răzvrătire de mesteceni şui

iar din gerul vieţii îmi tot strâng culoare

să-şi picteze noaptea cerul din călcâi.

 

Te-aş lua cu mine într-o lume albă

să scăpăm din chinga orelor vestale

să ne poarte vântul: suflete de iarbă

căutându-şi ochii într-o altă mare.

 

zăpada aceasta sunt eu

 

învăţ să plutesc în vârful picioarelor peste

privirile tale

umbrite

 

ning ca un semn de întrebare în locuri uitate

mă anin de braţele goale ale nopţii

precum ridurile pe un obraz prea(curat)

câteodată

de expresie

alteori

de dureri rătăcite

 

poemul se scrie în viaţă

dintr-un Dumnezeu al cuvintelor

 

ferestre înţepenite păstrează abstractul lumii acesteia

 

în inima fierbite

printre suliţele timpului şi zbaterile mele

iarna îşi vede de drum

 

 

PEŞTIŞORUL DE AUR

 

pescuiam în heleşteul din marginea grădinii

cu un băţ de alun

nici un solz strălucitor

doar zbaterea aceluiaşi peştişor

de care

mi se făcea o milă ca de copilăria mea ( desculţă )

 

slobozindu-l

îi cântam despre apa lui

întunecată

şi despre noroiul deasupra căruia îngenuncheau

aceleaşi sălcii fără dorinţe

fugi, peştişor

doar ochii pisicii au culoarea plăcerii nerostite

 

CV - Ioana Burghel

NUME şi PRENUME            BURGHEL IOANA 

VÂRSTA:                   47 ANI

PROFESIA:                ECONOMIST

ADRESA:                   COM GLOGOVA, SAT OLTEANU, JUD. GORJ

CĂRŢI   PUBLICATE:        HOAŢA DE MACI

O FEREASTRĂ ÎNTREDESCHISĂ ÎNTR-UN CÂMP   RĂPIT DE MACI

 

Premii:

 

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI LA CONCURSUL DE POEZIE PATRIOTICĂ ,,SUFLET ROMÂNESC,, - PRIMA EDIŢIE –IULIE 2012;

            PREMIUL ,,MÂNDRIEI DE ROMÂN,, - ACELAŞI CONCURS – EDIŢIA A II-A – AUGUST 2013;

            PREMIUL AL II-LEA LA CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE ,,DOR DE DOR,, 2013;

            MENŢIUNE LA CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE ,,LIMBA NOASTRĂ,, ;

            APARIŢII ÎN 12 ANTOLOGII , DINTRE CARE UNA CU POEZIE PENTRU COPII;

 

Prefaţa celor două cărţi a fost făcută după cum urmează:

 

LUCIAN GRUIA – critic literar – pentru O FEREASTRĂ ÎNTREDESCHISĂ ÎNTR-UN CÂMP RĂPIT DE MACI şi

CONSTANTIN NIŢU – profesor universitar doctor la Academia Tehnică Militară – pentru HOAŢA DE MACI

 

AM PUBLICAT ÎN DIVERSE ZIARE ŞI REVISTE:

,,FLACĂRA -REBUS BIS,, , ,,POPASURI CULTURALE,, ,,DOR DE DOR,, ,,MONITORUL DE MOTRU,, (unde am fost şi redactor ), ,,STRĂVECHE VATRĂ ROMÂNEASCĂ,, , New York Magazin Special,, ( revista culturala care apare peste ocean ), ,,DISCOBOLUL,, ,,CERVANTES,, FILA BUCOVINEANA,, ,,ORIZONTURI CULTURALE,, etc.