Bărbatul din Nord

 

Sunt cel mai frumos bărbat din Nord

cu ochii trişti de-atâta spălăcit albastru

păduri de bălţi -

 

sunt cel mai frumos bărbat din Nord

cu trupul descojit de arbori

zvelt, unduit de aspre vânturi

brăzdat de trăznete şi-asemeni crud

port brâie de lumină fulgerată

să plac şi cerului şi fetelor deodată.

Sunt cel mai frumos bărbat din Nord

latin la vorbă, tulbure în sânge;

cânt şi păduri boreale hăuie

sufletul meu printre stâncile ţării.

Sunt cel mai frumos bărbat din Nord

port pe chip ceaţa bunilor mei

între pleoape hârburile lumii viitoare

inima în româneşti cuvinte

se mistuie neagră

ca un soare.

Sunt cel mai frumos bărbat din Nord

pizmuit asemeni munţilor frumoşi



Groapa lor de suflet aprinsă

 

Am scăpat o zi şi mi-am întâlnit părinţii

groapa lor de suflet aprinsă

cerul de pânză

cu oasele lor sfărâmate de stele

am scăpat două zile

şi-am cunoscut averea bunicului -

grâul din blid roşu n-a învăţat să moară

pe banul de-argint în lăcaşul inimii

după alte zile de lucru mi-am găsit numele

sigiliu pe-o piatră de cetate

(istoricii-i zic piatră de hotar)

n-am săpat mai adânc

mi-e teamă

să nu mă cuprindă clopotul

şi turla de jos.

 


Marmaţia

 

Nevăzut pe sub râuri

tălmăcit de fântâni

coboram mii de vârste

izvorândul meu munte

fereastră întoarsă la cerul ţărână

ştergură albă mulţimii de crengi

de lumină împinse

din ger

 

nevăzut pe subt râuri

în zidirea păcii străvezie

pe jarul duhului

pe oase-mpovărate

ochiul se-aşează în coasta grădinii

copiii îşi mai caută sufletul

închis în coaja de lemn

cu ochii deschişi

aripi de biserică pe dealuri

aprinzându-le intrarea

se înalţă stejarii

 

 

Vin voievozii

 

Pe cai mărunţi

urcă zilele-n munţi

pe şei de piatră femei transparente

de dragoste -

pe ele mâna coboară

luminişuri de lumină

pe cupola scripturilor din Peri

la Apşa să se întoarcă voievozii

să-şi caute opincile de fier

plâng femeile transparente -

la Apşa leagănul

prins la grindă cu timpul grăieşte

 

săbiile izvoarelor latine

ascultaţi-le-n păduri

vin voievozii în opinci

vin cu mii de ţintirime

peste Iza

munţi biserici şi mulţime.

 

 

Fântâna unui trunchi

 

Şi albă fire înspre trunchi mă suie

cerc în care crengile converg

ochiul pietrei plânge în statuie

palma-dor

 

de lacrimă eu şterg

dale-ntraripate ceas ce nu e

botezat pe calea pe care merg

duhuri galbene uitate-n cuie

le sfărâm prin lege le alerg

 

şi înalţ coroanei îngeri cete

şi grădini găsite-n urnă celtă

(trecerea în sus aleasă zveltă)

 

grai albastru prins de arbalete

lasă-mi lunecarea să mă-mbete

când se frânge-n mine marea deltă

 

Furtună

 

Fulger prin vârf de clopotniţă

sună clopotele şi cineva trece prin ele

liniştea frigului se apropie

înaltă trece furtuna prin noi

cu răsăritul seminţelor


Ion IUGA

 

Născut în Săliştea de Sus, Maramureş, în 06 ian. 1940.

Decedat în 19 octombrie 1993 la Bucureşti.

 

Volume:

Tăceri neprimite, 1968, Almar, 1970,

Ţara fântânilor, 1971, Irosirea zăpezilor, 1974,

Cămaşă patriei, 1975, Din Marmaţia, 1977,

Povara umbrei, Ed. Cartea Românească, 1987,

„Casa poemelor, Ed. Cartea românească, Buc, 1984, .

Fintini pentru bronzul eroilor, Editura: Editura Militara,1983

 

Iesire din vis, Editura: Editura Eminescu, 1982