Poezii de Ion Tomoioagă MARAMUREŞEANU

Cu buzele-nsetate

Vin cu buzele-nsetate

La fântâna ţării mamă

Şi sorb apa cristalină

Ca din cea mai dulce mană

Eu te sorb fără măsură

În tihneli de neoprire,

Ani vreo două mii la număr

În curata mea trăire

Steaua mea

Am numărat şi alte stele

Precum Luceafărul din zori

Ce-şi are plete fermecate

Din mai alesele culori

Pământul meu ca el se vede

Ca faţa lui de luminată

Ca-ntreg noianul se-nvârteşte

Pe lângă steaua ce mi-i dată

Această stea e ne-ntrecută

Cu luciu-n multele culori

Că ea din soare s-a născut

Purtând pe faţă numai flori

Din steaua mea aprind făclii

la-ndepărtări şi altă lume

Când Terra-i tot luceafăr drept

Spre culmi ce nu le ştiu de nume

Aici e steaua mea pe care

Aprind lumna la stindard

Şi tot aşa ca-n alte stele

Fiinţe de cuvinte ard.

Casa mea

În pădurea ţării mele

sunt o sută de castele

între care se arată

casa mea cea minunată

Cu trei turle urcătoare

Toate-s curcubeu de soare

şi-s atâta de frumoase

cum nu este altă casă

Fiecare turlă are

mai aleasa ei culoare;

Prima-n roşu e-mbrăcată

ca o floare de muşcată.

Cea de-a doua-i aurie

pentru lunga veşnicie

şi a treia -i ca o zare

în albatra ei urcare

Toate trei au un nume:

tricolorul meu pe lume

care flutură-n lumină

peste întreaga mea grădină.

Casa mea-n pădurea deasă

e atâta de frumoasă,

nu este alta să o întreacă,

casa mea mândră şi sacră

Ion Tomoioagă

Născut la 5 ian.1922 la Telciu, Năsăud. Decedat în 1992.

Volum: Piscuri între aripi, Ed. Eminescu, Buc, 1990

De la străbuni la strănepoţi, Ed Eminescu, Buc, 1978

Cântec patriei, Ed Ion Creangă, Buc, 1975

Piatra albă, Ed. Eminescu, 1990.