Întunecarea

 

Pendulul antic bate sfertul grav

Tic-tac-ul scurt apropie pereţii

Pe-un piedestal minuscul bibelou

Se dăruie tăcut singurătăţii.

 

 Sfeşnicele trimit în prelungiri

Fascicole ce-au obosit să cadă

Coboară calmul palid în rotiri

Şuvoiul lăcrimărilor de ceară

 

 

Confuze obiectele ajung

Retina se desface-n conuri şterse

Din neclintire sensul frânge punct

Pe irisul oglinzilor inerte

 

 

Prezenţă

 

Zvâcneşte tinereţea în palmele pădurii

Izvoare fermecate în voie se destind

Arginţi de rezonanţe frâng corzile viorii

Şi licurici de rouă poienile cuprind.

 

Hăţişurile toate sunt pline de legende

E sunet transparenţa de clopoţei pe cer

Tot aerul un tremur împodobit cu salbe

Minutele măsoară arcade de mister

 

În stoluri libelule resfiră briliante

Imaginea se-ntoarce pe-un iezer de oglinzi...

66

 

 

în fiecare munte mai doarme o cetate,

a dacilor oştire – pădure de molizi.

 

 

 

Colţ de Maramureş

 

Se face sticlă gerul, pe frunza vlăguită

Viscol subţire m-nă pe dealuri herghelii

Iluzia ne-ncape în mantii de hermină

Vâslind peste armura pădurilor târzii.

 

Uimirea printre vâzduhul în ramurile albe

Făcliile luminii colindă armonii

Pe note muzicale sărut de nestemate

Adună strălucirea în munţi de rapsodii.



Alegretto

 

Goală casa,

goală masa,

şi flămândă e crăiasa.

Nu-i mai ard visările

Nu-i mai plac plimbările.

Din vopseaua buzelor

se desprinde parcă-un vrac

care strânge-n pumni un drac,

călăuza muzelor

şi ca haina timpului

flamura pământului

Altă vrajă, altă cale

împleteşte prin ţimbale

Colo-n turn o buhă cântă,

nu mai ştie ce să mintă,

ca s-o facă pe crăiasă

în grădină iar să iasă.

-Ce să iasă! Stă la poartă,

pentru dânsa vremea-i moartă...

Goală casa, goală masa,

a-mpietrit de-acum crăiasa...

O statuie cântărită,

o satuie azvârlită,

în hârtoapa smârcului,

peste lava cea topită

în furtuna gândului...



Evocare

 

Piaţa ticsită de lume

cumpăr şi vând idei dezbrăcate

cei ce nu reuşesc se desfac funigei

orgă muşcată vârtej pe cătare

mă privesc ochi pe dinăuntru

călătorim amintirea


Iosif POP

 

Născut la 24 martie 1931 la Sighetu Marmaţiei.

Decedat în 2008 la Sighetu Marmaţiei

 

Volume:

Gravuri” Ed. Gutinul, Baia Mare, 1999,

„Migraţii”, Ed. Lyra, Tg Mureş, 2001