După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Iulia Pațiu
- Detalii
- Scris de: Iulia Pațiu
- Categorie: Poezie
- Accesări: 7
1- Poem din netpoemDomnule Eminescu, vino-mi în ajutor!
Rogu-Te!
Care e numele exact al tuturor lucrurilor?
Eu nu sunt eu
și
mă rătăcesc în jungla spiritului cu atâtea măști pe chipul hârtiei
și-un foc captiv neexplicabil oficiază până la imposibil nașterile rugăciunii. Dincolo de imposibil un straniu real, un văzduh de întrupare
ca o floare fără temelie, ca o cântare fără privighetoare,
cuvinte lichide fără a fi deținute în zidirea cu povești.
Clopotul din pasăre mă trezește la o viață care nu este a mea.
O imobilitate transparentă desprinsă din spinii de pe trandafiri
și cerbii din pădurea de crini irealitate la limita visului.
Ecoul tăcerii depășește nevoia reciprocă între absență și prezență
după cum inima macină mintea care țintește pretutindeni.
Sfârșitul din lumea care se apropie. Infarctul timpului hipersensibilitate vremii.
Între adevăr și frumos limbajul matematic unul după o mie.
Reverii descărnate cu nădejdea asuprită, cu vraja băută,
în mirajul speranței la granițele durerii prin poezie mă scrie
și înnoptează pe pleoapa mea ruine care germinează în adâncul somnului.
Ursesc la cumpăna nopții, la ceasul Luceafărului, în miezul stelelor
duhul morților ca duhul apelor aruncat în adâncul mărilor.
Rogu-Te!
Care e numele exact al tuturor lucrurilor?
Eu nu sunt eu
și
mă rătăcesc în jungla spiritului cu atâtea măști pe chipul hârtiei
și-un foc captiv neexplicabil oficiază până la imposibil nașterile rugăciunii. Dincolo de imposibil un straniu real, un văzduh de întrupare
ca o floare fără temelie, ca o cântare fără privighetoare,
cuvinte lichide fără a fi deținute în zidirea cu povești.
Clopotul din pasăre mă trezește la o viață care nu este a mea.
O imobilitate transparentă desprinsă din spinii de pe trandafiri
și cerbii din pădurea de crini irealitate la limita visului.
Ecoul tăcerii depășește nevoia reciprocă între absență și prezență
după cum inima macină mintea care țintește pretutindeni.
Sfârșitul din lumea care se apropie. Infarctul timpului hipersensibilitate vremii.
Între adevăr și frumos limbajul matematic unul după o mie.
Reverii descărnate cu nădejdea asuprită, cu vraja băută,
în mirajul speranței la granițele durerii prin poezie mă scrie
și înnoptează pe pleoapa mea ruine care germinează în adâncul somnului.
Ursesc la cumpăna nopții, la ceasul Luceafărului, în miezul stelelor
duhul morților ca duhul apelor aruncat în adâncul mărilor.
Domnule Eminescu, vino-mi în ajutor!
Rogu-te vino
supremație timpului restituit, transcriere într-o puternică înclinare
și mă îngemănează în respirația cosmică pe nesimțite
cu prima pâine din primul grâu crescut
ce vine din Cuvânt
și se dă pe sine Cerului și Pământului.
Celor care seceră fiii ce dau în spic
la altarele care se schimbă în sânul naturii.
Cu prima cană plină cu comete
vărsată pe pieptul ceresc din tiparele eternității.
Să împrăștie destinul turnat neînvălurat la gleznele nopții.
Să hrănească formele luminate de credințe de la rădăcinile vieții.
Rogu-te vino
supremație timpului restituit, transcriere într-o puternică înclinare
și mă îngemănează în respirația cosmică pe nesimțite
cu prima pâine din primul grâu crescut
ce vine din Cuvânt
și se dă pe sine Cerului și Pământului.
Celor care seceră fiii ce dau în spic
la altarele care se schimbă în sânul naturii.
Cu prima cană plină cu comete
vărsată pe pieptul ceresc din tiparele eternității.
Să împrăștie destinul turnat neînvălurat la gleznele nopții.
Să hrănească formele luminate de credințe de la rădăcinile vieții.
2- rotunditatea pe culmi de uimire
poezia din cuvinte goale privește poezia din cuvinte pline
și credeți?
idealul din versuri sfarmă muza
ps
din sămânță de păpădie nu poate crește numai păpădie
dar păpădia care pătimește
poate deveni păpădie fericită dacă își schimbă mediul
însă niciodată nu va deveni trandafir galben