Poezii de Iulia Pațiu

1- caleidoscop
 
între destin și liber arbitru
 
pe trepte adânci de munte
târzii  la vorbă zac pe drumuri scoici
cu mine prinsă în plasa de fructe
și ce nu trece prin ochi

între timp și răstimp

ieșită din tipare liber pe aflorimente
astăzi fără mâine desface licurici
diferența dintre iluziile persistente
în grabă efectul gravitației la lipici
 
între limită și paradox

sâni cuvioși îndepărtați de întunerec
precum atunci când nu sunt (cad în iubire)
și nenăscută pășesc să mă nasc
înfloresc para în lumina de la mănăstire

între mine și sine
 
eu și cu mine ne luptăm   
profund cu eul actual și eul ideal
chipul să-și vadă ochii și ce e de nepătruns
să-și vadă chipul buzele cuvântul real și ireal nespus

între influențe și confluențe

cum este chipul ce se înalță în iubire
când în Cămașa lui Hristos mă îmbrac
și-mi recompun o piele amintind de-o lumânare
care vestește aracului vița și adâncimea iei?


2-în ritm simultan narativ și afectiv
 
pe sub mormântul cald transpirat
o ură dulce de dragoste rece
reduce contrasensuri până la trei
până într-un loc mai bun
în care aripile înlănțuite (ele nu zboară)
iau leacul îngeresc întrupat în alt corp în altă dimensiune
(unde reflectarea cuantică
pregătește o altă cheie o altă formă biocentrică
de libertate pentru viața veșnică digerată)

în universul paralel merg pe ape
tălpile curg seduse de nespus (în scara atomilor)
de duhul încuiat (închis pe unde n-am umblat)
privirea înghețată de ochii trucați
în încleștarea oglinzii cu limba sufletului
prinde focul trecutului la umbra prezentului
un viitor captiv la exterior