1-
este o toamnă în care zborul se revoltă
lăstarii putrezesc desfăcuți peste chipul cosmic al femeii
îndură legile amare ursitul și nu recunosc păcatul demis ideii
grațierea sângelui zdrelit curge păsări în iarna dezinvoltă

fulgii torc osânda de fluturi boită și-atârnă profund cerceii
aripile de gheață desferecă-n flori urmele de-a fi vii și ascultă
este o toamnă în care zborul se revoltă
lăstarii putrezesc desfăcuți peste chipul cosmic al femeii

un mănunchi de stele învremuind cântarea ocultă
din vreme vestește ruina de cuvînt altfel frunziș cu porumbeii
când în pustietate treceri și iviri cu mine exultă
rătăcind de-a curmezișul răbojul alb condamnat scânteii
este o toamnă în care zborul se revoltă

ps
în sfârșit poetul cade în ispită cu toți porii
face dragoste se surpă
cu Dumnezeu se lasă morții


2-
între datorii și îndatoriri dimineața
numai ce se oprește din lătrat și
mușcă!

ps.
de cu seară emisiuni în inflație
poemele
frânte poze confesiunilor ar tescui din zori curcubeul pentru vlaga mustului

dar subțiați de oglinda oceanului de stupidul joc al chipului
la liziera foii cu rugina poeții în criză
din cutia cu pereți de scoarță nu surprind în peniță culorile
(sub tălpi iluzia zvâcnește strălucește de nuc și
ciugulesc veverițele ciugulesc nuci
pe linia dreaptă în dreptul inimii provoacă afectiv existența
formele de picături într-un fel de alt fel - de stilou)


3-
este o artă să pierd timpul și fără de timp sting granițele etapelor
(iradiază izbitor poetic gândul din sunete)
când nu decad ispitei făptura lacrimii în spirală
mi-arată cu mâna unde să pun mâna și ochiul lui Dumnezeu
deoparte eului
(liric lucind într'una)

lumina trece prin mâini prin podul din palmă
fix ca în nonecluziunea curcubeului mă hrănește însetată
și strigă numele păsărilor
care pe sârmă cu arătătorul se plimbă de la una la alta

iubirea păstrată în bătătura Cuptorului
ia cale în ceasul de veghe absent (cale dezintoxicată de gripa aviară)
trandafirul îndrăgostit captiv pe crucea de sare
opțiune destinului imanent
azi
cât ieri pe vremea asta

ps
pe oglinda cerului continentele din inima pământului par a căuta
ce vreau să spun
(sub arcada versului nimic altceva decât spun)