Poezii de Vasile Dan Marchis

GEOGRAFIA FĂRĂ CUVINTE

Doar zăpezile veșnice care

sunt mai vechi decât istoria

nu pot fi încadrate în aceasta

deoarece

despre zăpezile veșnice

nu s-a putut spune niciodată nimic în plus

de ceea ce sunt astăzi...

Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare

sau înșelătoare ?

De la o zi la alta,

Pământul poate fi umed sau uscat;

apele pot ieși din matcă sau seca;

plantele pot fi verzi sau uscate,

însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna

și sunt de asemenea reci

și unicele prin alcătuirea care

n-a înșelat așteptările...

 

Geografia fără zăpezile veșnice

se poate menține viabilă doar

punând în plan cimitirele

când acestea

sunt etalate prin simple imagini

fără a fi prezentate în cuvinte

fiindcă atunci ar părea istorie...

 

  NINSOAREA DE ACUM   II

 

  Fenomen amăgitor

 ca ritualurile iscate

 dintr-o inimă vrăjită ,

  şi ca simularea din orgoliu a datinilor.

 Ca plânsul straniu şi simulat al actorilor

  care stârnesc hohote de râs, spectatorilor

 

   Fenomen prea puţin semnalat:

   virgulă  între modestie şi trufie

   sau între profesionalism

   şi stângăcie

 

 Această ninsoare

 completează fără temei

 şi fără rând geografia

 cum completează ghimpii,trandafirii...

 

  ÎNCERCAREA CEA MAI GREA (III)

 

Gramatica e plină de nevoi

   Gramatica nu-i poveste

   Între limba română şi unele limbi străine

   e război

   Ici cuvinte  materne nimicite

  Mai în colo cuvinte străine rănite...

   Gura mi-a devenit un spital de cuvinte...

 

  Pe lângă miile de elemente gramaticale rănite

  şi cu un pluton de silabe amputate

  complementele şi verbele rămase

   pe lista de rezervă

   nu  capătă  nici un statut.

 

   Vastul meu poem în proză

   trimis pe front pentru

   reîntregirea limbii

  a suferit grele pierderi

  întorcându-se sub forma unui haiku de nerecunoscut...

 

  Ce putem face legat de

  aceste elemente gramaticale afectate?

   Memorii,bocete?

   Prin aspectele menţionate,

  limba noastră va părea istorie...!

 

  Pentru a nu se întâmpla aşa ceva

  putem încadra elementele gramaticale

  afectate de această criză

    în rândul materialelor reciclabile...

 

   OCAZIE  RATATĂ

 

 Puful de păpădie

  a zburat pe lângă mine

  fără aripi,

  fără vânt,

  fără cuvinte,

  fără complemente,

  fără speranţe,

  fără legământ.

 

  Cum aş fi putut să-l urmez

  fără aripi

  fără speranţe,

  fără complemente,

  fără legământ.

 

  Am rămas locului

   ca un substantiv neobişnuit

   scos din gramatică

    din criza de verbe.

 

 FĂRĂ GARANŢIE

 

Moartea m-a momit şi sub pretextul

  că ea este regizor

  Mi-a arătat Golgota pe care

  să urc cu crucea în spate

  prefigurând rolul Mântuitorului nostru

  Iisus Hristos

 

  Am refuzat nu fiindcă

  mi-ar fi fost frică de răstignire

  ci pentru că

   n-am primit garanţia că

   după ce îmi voi da sufletul pe cruce

   pot învia drept actor.

 

OCAZII

 

Atu-ul meu este că

am dus

şi mai duc în eroare

pe Satana cu poezia,

cum că

scriind despre

diferite obiective turistice,

chiar despre monumente de orice fel,

nu se poate şti exact

dacă scrierile mele

sunt poezie în geografie

sau poezie în istorie...

 

 LACRIMA SUPREMĂ

 

 La ce spunem noi rouă

 sunt lacrimile vărsate de plante

 din cauză că acestea

 un secol

 sau mai mult de atât

 n-au putut plânge

 în numele agricultorilor,

 căci legat de asta,

 munca la câmp

 fie ea făcută

 şi prin sacrificii supreme,

 nu formează eroi...

  

MOTIVARE

 

Cât am dezamăgit păsările

Prin instinctele de tot felul

Ce ne-au determinat

Să ne jucăm de-a aripile

 

Însă nu-i pasăre care

Prin măreţia ei

Să se joace de-a mâinile

 

V-am dezamăgit şi pe voi mâinilor,

minţindu-vă că prin munca voastră

ce a ridicat acest plai

 la rang de rai

veţi deveni aripile care

m-ar putea ridica din abis...

 

Vai mie că prin mâini

Nu mă simt altceva

Înafară de om...

 

Nu-ţi dă nimeni o aripă adevărată

 Pentru tot cerul...

 

    Doar aripile adevărate

    au crescut și cresc de la sine...

  

SINGURA COPIE  II

 

Dacă dintr-o întâmplare ai ajuns prooroc

şi nu ţi-a stat în caracter

 nici să aplici

procedeul de simulare a modestiei

(singura copie nelegalizată a sentimentelor

acceptată de Dumnezeu)

ba ai încercat nu pe plan religios

ci politic

să-i iei locul marelui prooroc Ilie,

ai fost retrogradat la statutul de meteorolog,

ce poţi spune legat de acest aspect

mai ales că se prefigurează o nouă secetă...

 

Marea problemă n-ar fi faptul că

meteorolog fiind

şi aflându-te în impas

legat de acest anotimp înşelător,

te gândeşti la proorocul Ilie,

ci aspectul că

tu ca meteorolog

nu poţi fi luat nici la propriu

nici la figurat

deoarece

nu se ştie dacă proorocul Ilie

cel de care au ascultat

în adevăratul sens al cuvântului

toate fenomenele cereşti,

se gândeşte sau nu la tine...

 

EXTREMA MIRARE

 

Probabil exist fiindcă

Dumnezeu îmi apreciază mirarea

Prin faptul că m-am mirat pe locurile

sau pe felurile în care

și-ar putea face apariția în fața mea Dumnezeu

nu mi-am folosit niciodată ochii,ci gândurile

Nu ajung toți ochii lumii pentru a realiza

o mirare deplină în adevăratul sens al cuvântului

legat de Slava lui Dumnezeu.

Cu gândul m-am mirat zi de zi pe aspectul că

Dumnezeu nu mi s-a arătat niciodată...

Cu gândurile mă mir că,dacă Dumnezeu mi-a apărut

în fața ochilor,

el poate fi momentan lângă altă persoană

sau într-un loc știut numai de el...

Legat de Dumnezeu,cu ce mă pot mira în același timp

a tot și la toate ,dacă nu cu gândurile...

Pe Dumnezeu nu mă voi putea mira niciodată fiindcă

tot ce dorește el să se realizeze

 este un lucru firesc...

Pe faptul că Dumnezeu vrea prin absurd

să vină la mine în chip de lup sau de altă creatură,

n-am de ce să mă mir ,fiindcă

acest aspect ar fi pentru Tatăl Ceresc ceva firesc...

Dumnezeu poate într-un fel sau altul să mă sperie,

prin diferite fenomene cerești

sau de altă natură

dar prin asta nu mă poate face

să mă mir pe el deoarece

a te mira pe Tatăl Ceresc fără temei

fără noimă ,fără rând

nu-i un fenomen firesc...

Mi-am folosit gândurile pentru a mă mira

pe toate procedeele și formele prin care

Dumnezeu poate apărea la vedere în fața mea,

De aceea este de prisos să mă mir pe o eventuală

arătare a lui Dumnezeu...

VASILE DAN MARCHIŞ –POET ,PUBLICIST

Născut la 3 decembrie 1966 în  comuna Asuaju de Sus,Maramureş, Şi-a petrecut copilăria precum şi alte perioade din viaţă în localitatea menţionată.Debutează cu versuri în ziarul „Graiul Maramureşului” în anul 2000.De asemenea îşi vede publicate unele poezii în diferite ziare şi reviste cum ar fi: ”Informaţia Zilei”,”Glasul Maramureşului”,”Pro Unione”,”Nord Literar”,”Graiul Maramureşului”,”Jurnalul de vineri”,”Necenzurat”, „Bulevardul  ştirilor”,”Izvoare codrene” și în diferite publicații electronice. Este prezent cu versuri în ”O Antologie a poeziei maramureşene-de la poezia populară până în 2009,Editura Ethnologica ,2010,alcătuită de poetul Nicolae Păuna Scheianu.

Fondator și coordonator general al revistei ”Izvoare Codrene” apărută până acum în 10 numere

Volume de versuri publicate:

*MICROEPISTOLELE TRISTEŢII, Editura Ethnologica,Baia Mare.Volum distins cu Premiul Centrului Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Maramureş ,la Festivalul Naţional de Literatură,Cicârlău,Maramureş,2004.

*VERBE EXILATE, Editura Scriptorium,Baia Mare,2006.

*ZODII CONTRAFĂCUTE, Editura Eurotip,Baia Mare,2008.Volum distins cu Premiul cotidianului ”Informaţia Zilei” la Festivalul Interjudeţean de Poezie,Vişeu de Sus,Maramureş,2009.

În curs de apariţie *ZODII DE REZERVĂ*,versuri.