CUM
să ajungi la mine
tot mai departe
furibundă amăgire
trup de silfidă, doar pe mine mă ai
binecuvântare sau vină                                         
clopot de jar  desparte


 două inimi
abia mai ştiu să bată
din când în când duminica
frunzele ne strigă pe-un nume ştiut doar de ele
nu ştiu la tine
cum să ajung
prin mâna mereu întinsă nu pătrunde lumina
graniţă între noi
cald şi rece
prin vene
Nu ştim cum să ajungem la noi
Nu ne-a găsit calea spre stele.





SINGURĂTĂŢI

        În ziua asta tristă /  în singurătatea mea e loc/ poate /  pentru un sunet /bătaia  unei inimi/
pentru o chemare/  crepusculare, mâinile se agaţă de gratiile lunii/ imagini disparate mă nasc din
nou /fereastră sau cerc / silabe de mângâieri / binecuvântare / se vor umple nopţile cu  şoapte de
lumini  /  tremurul unei iubiri... /
       În ziua asta tristă/ un fior  în toate /dulce- amăruie , ploaia cu acordurile ei/ ca nişte ecouri de
departe /în hotarele fiinţei, ritmuri haotice, duioase /tresărind, visez mai departe / poezia.


Atât de fragede
sunt graniţele uneori
Realitatea curge printre degete
Împresurat de linişte
Sapi după tine
Dincolo de gratii
 piscul unui sunet
coloană
uşor, uşor
în vis aluneci
gângurind disperarea/evadarea.






  ŞOAPTE

Şoapte...şoapte
De peste tot aduni
Bucăţi de noapte
Lumească pace
De  planetă opacă
La ora solitară
Liniştea –ncepe să nască
Lumini
PicurI, picurI
Tot mai aproape
Din când în când stoluri pe cer
n-ai atins cu privirea
niciun zbor
de teama frângerii aripilor
doar o lebăbă tremură pe ape
şoapte
şoapte
ţii în mână , copilăreşte
stele
în timp ce copacii
copacii
te ridică-n picioare.

***
golit ţi-e  sufletul precum un
corcoduş despovărat de frumuseţe,
de-un vânt prea furios
rătăcitor
curcubeu în căutarea unui  cer
rămâne-n tine ţipătul de stele
şi înserarea  de cocori
în depărtare
mai ademenitoare ca oricând
mai albăstrită de senin
  marea
întinsă la picioare de pescăruşi
pe care nu i-ai văzut niciodată
ochiul nopţii însomnorat
mă cufundă
văratec
în gândul tău furiş.