Poezii de Marin SLUJERU

MARTIE
 

goală cutia bătrânului vecin

trăieşte, şi-a ridicat corespondenţa

 

cutia mea – plină-ochi

rectangular nimicul
 

EXCLUSIVITATE

 

cum mi-ar aşterne cineva o faţă albă de masă în zbor,

mi se întâmplă liniştea

 

zgomotele serii o acompaniază

şi ochii deja-domnişoarei, calzi

 

– nu, nu mi-e sufletu-n trecut,  se mai petrec schimbări

 

IPOCRIZIE

 

nu înțeg graţia ta în oraşul sfârşit,

faptul că dau s-o notez

 

– graba ta – da

şi vulpiţele iama prin cofetării

 

VORBE LA PALAT

 

azi numai eu am venit

 

au trecut nişte casnici pe lângă zidul grădinii

 

freamăt de frunze, foşnet de vorbe

 

ÎNFRUPTARE

 

odată am să plâng pe săturate

cât a meritat, cât n-am apucat

mă voi face de râs

o să-mi tremure hainele, carnea, bărbia

abia aştept

 

 

NORDICĂ

 

ziua de iarnă iar luminoasă

 

n-o laud,

nu-i dau tuşa mea personală

 

o iau ca un lucru de la sine înţeles, cuvenit mie

 

 

***

 

singur cu mâinile goale

mănânc alimente singure

Aprilie vântură furouri prin cer

 

 

STAREA AMINTIRII

 

în copilărie –

prietenii mai mari îngrijindu-mă

şi eu, vai, bătrân

 

CORSO

 

ce dumnezeiţe, ce şcoli de manechine

cine a zis că oraşul e mort

 

se poate trăi mult şi bine la Sighet

întâlneşti bătrâni noi peste tot

 

BANCA DIN FAŢĂ

 

o, n-aţi văzut bătrânul în argint

stătea încremenit în Anotimp,

pierdut în argint

 

orice mişcare l-ar fi prefăcut

în nişte lut pe trotuar

şi m-am ferit să nu mă vadă

 

şi m-am ferit să nu îl văd

 

 

SUNT NOPŢI DE DORMIT

 

la urmă – conturi încheiate –

trecem pe pilot-automat

 

seară de seară ne culcăm,

de parcă ăsta ar fi rostul nostru

 

de parcă am avea de terminat rapid

/ cu / provizoratul –

 

( aşa cum pâlpâi eu pe-aici, în lichidare,

dacă te-ai ivi, m-aş prăbuşi încă )