Poezii de Cristian Ţîrlea

CREDO

 

Îmi place să "sparg" cuvintele din dicționar.

Să le văd, disperate, pe jos implorându-mă...

"- Nu ne pune în ordine alfabetică!

Pune-ne cum vrei tu

 

că ne plictisim să ne căutăm în fraze!

Lipește-ne!

Ordonează-ne!

Dă-ne un rost

pentru ca lumea să-și facă o idee

despre ce este un sculptor de simțăminte!

Iubește-ne că avem nevoie de tine!"

 

 

" - NU-MI INSULTA INTELIGENŢA ! "

lui Jeanne Jaime !

 

Motto:

- Mă iubeşti?

" - Da! "

- Comment puis-je insulter aşa ceva?

 

Musai să-ţi scriu.

 

Ţi-am visat respirarea sacadată...

Semănai, semănai, tot semănai iubire-n mine.

Era cald, era frig...

Mi-era, cam, bine.

 

Nesăţios de-atăta viaţă...

Eram cu ea.

Asta conta.

 

Liberi de prejudecăţi futile

îngemănam sărutări abile.

Nu-mi spune cine sunt!

Mă ştiu şi mă iubesc...

Cu tine!

 

"- De ce?"

 

- Zilnic, râzând în fraze, zbor spre Zenit...

Rezeamă-ţi resemnarea recapitulând realitatea!

 

Azi tu îmi săruţi uimirea...

Cea certată cu privirea.

Dinadins eu plâng sub pleoape...

Tu, departe...

Mi-eşti aproape.

 

"- Nu-mi insulta inteligenţa?"

- Eu?

Sunt un tot în...

Lumea ta.

Vrei a fi soţia mea?

 

 

CETATE ÎNTĂRITĂ ÎN RĂBDARE

lui Jeanne Jaime

 

Motto:

Teama ta, reală nu-i...

De ce să-mi pun, de tine, pofta-n cui?

 

În trenul prin spaţiu'...

carpato-dunăreano-pontic,

mi-am împânzit amintiri de mâine.

 

Languros-meditator, la viaţa-n doi gânduream spilcuitor...

Molipsitor?

 

Îmi condiţionam existenţă în a ta prezenţă.

 

Mult mai devreme, la asfinţitul răsăritului,

m-ai sărutat...netam-nesam.

Uimit, lăsatu-te-am.

 

- Je t'aime Jeanne!

" - Hai, lasă-mă!"

 

Nu ai fost...lăsată şi m-ai făcut...tată.

 

- De ce?

" - Te iubesc!"

- Păi...

" - Nu-mi insulta inteligenţa!

Ajungă-mi cu clemenţa!"

- Facă-se voia ta şi-a mea, nevastă!

Hai! Fă o pască!

 

" - Du-te-n piaţă, ia o raţă!

Una, antracit, ce răţoieşte -te iubesc- tacit.

- Mai vreau!

" - Ce?"

 

- Nu-ţi insult inteligenţa.

Ajungă-ţi cu clemenţa!

 

 

 

"SCULPTORUL" DE SIMŢĂMINTE

de Cristian Ţîrlea

 

Motto:

Critica, fiind subiectivă, nu este pozitivă, negativă sau constructivă.

Ea este...

Este părerea CUIVA despre creaţia ALTCUIVA.

ATÂT !

 

Scrisu-i...

amăgea verbul.

 

Pictura-i...

plângea culoarea.

 

Dansu-i...

împiedica speranța.

 

Muzica-i...

fredona fa bemol în si diez.

 

Sculptura-i...

pietruia secul.

 

Altceva?

 

Povești...

 

Culori dansante.

Muzică sculptată

în iubire de frumos.

 

Eu.

 

 

LIMBĂ DE LEMN...

 

Avant-propos:

"Nepouvant fortifier la justice, on a justifié la force."

Blaise Pascal

Neputând fortifica justiţia, am justificat forţa.

 

Motto:

A fost o dată, deja, prea mult,

deunăzi şi odinioară, oricum, era pe seară.

 

Pam flecaru'...

- Inconsecvenţa inoportună,

dar inconturnabilă a inadvertenţei non-exhaustive,

a indubitabilului memento-mori,

relevă înrolarea, sine-qua-non, a imbecilului...

Pardon!

A indecisului congratulat.

 

Pam fleţu'...

- De ce mă-njuri, nene?

Eu ţi-am vorbit frumos.

 

Pam flecaru'...

- Bă, să mă votezi, găozare!

 

Pam fleţu'...

- Da, şefu'. Dai un mic?

 

Și-om descăleca pe cineva, că prea ne este viaţa grea!

 

În colibă se "fierbea" ceva...

 

Pam fleţu'...

- Ce-i acolo?

Din baracă-o bamă...i se aruncă.

 

Pam flecaru'...

-Te-am trădat române.

 

Pam fleţu'...

- Ştim tovarăşe "amiral!"

 

 

SUNT CEL CU FLOAREA !

 

Îmi plictiseam tributurile vieții,

singurătatea, când ai apărut.

 

Erai rouă.

Sărutam iarbă.

 

Soarele și-a pus mâna la ochi.

Ne respecta timiditatea.

 

De-a curmezișul dorințelor, plângeai.

 

Atunci, doar atunci am înțeles.

Voiai să-ți tricotez versuri.

 

Sunt cel cu floarea!

 

ARS POETICA bis

din ciclul...Zburd cuvinte

 

Motto:

Sunt mort de mult ce-am înviat.

 

Ce vreau să-ţi spun, acum, e adevărat...

Cu şurubelniţa, din sufletu-mi, l-am extirpat.

 

Dimineaţă, când m-am trezit, te-am fluierat.

N-ai auzit deşi era, încă, întuneric.

 

Lumânarea care, în treacăt fie spus,

a râs toată noaptea,

se metamorfozase, spre zi, în inima mea ce picura sânge.

 

Tot timpul căutai a mă face crede că nu exişti.

 

Ce prostie!

Ştiam.

 

Mi-am dat seama cu mult înainte de a-mi şterge lacrimile.

 

Ciudat este că tu nu ştii nimic de inexistenţa mea.

 

Te-am amăgit fără să-mi dau seama.

 

Morala:

De la rând dispăruseră două babe şi...

Nimănui nu îi păsa.

 

 

ARS POETICA ter

din ciclul...Zburd cuvinte

 

Motto:

Observându-mă atent, din când în când,

realizez că aparenta mea evoluţie, dinspre animal...

Nu-i decât un moft.

 

Creierul le coace.

Celelalte zburătăcesc prin aer, desigur că fără ţintă.

 

Trebuia să fii, din capul locului, părtaşă.

Rămăsesei singura şi la tine veneam.

 

Încercând să-nchizi robinetul, ţeava s-a spart.

În aceeaşi secundă m-ai împroşcat cu teiubescuri inutile.

Trecuse de mult vremea când mai sorbeam din ele.

 

Bine că nu-mi crezi adevăr!

Te joci cu “Dacă dragoste nu e” etcaetera.

 

Minciună!

 

Ce e nevoie de dragoste când există atâta ură?

 

Convinge-te uitând în juru-ţi!

 

Eu?

Eu te iubesc cu ochii închişi.

 

Creierul zburătăceşte prin aer.

Celelalte nu mai sunt.

 

Morala:

În loc sa dea din clape, pianul zbătea din pleoape.

 

 

BURICUL PĂMÂNTULUI...

 

Vă urăsc, dar puţin contează...

Sunteţi prieteni în raport cu ura

ce o simt împotriva-mi.

 

Că vă detest ştiaţi şi trăiaţi aşa...

 

Nu mă mai pot suporta.

Nu mă mai iubesc.

 

Eu, narcisistul, pretenţiosul, buricul pământului.

 

Caut un nebun care să-mi spargă capul

pentru un oarecare motiv.

 

Caut fulgerul care să-mi spargă capul

pentru acelaşi motiv.

 

Nu mai caut prietenia, iubirea, frumosul sau Soarele.

 

Sunt sătul.

 

Iubirea nu există şi frumuseţea cu atât mai puţin,

în timp ce Soarele, sursa cancerului pielii, va muri curând.

 

Lăsaţi-mă să mă urăsc în pace!

 

Vă rog!

 

 

UNDE SUNT ZĂPEZILE DE ALT'DATĂ ?

 

De cin' ţi-i frică

omuleţ de zăpădică?

 

Nici-un pas!

Stai, cu mine, la taifas,

de nu, îţi iau morcovul din nas!

 

Zi-mi, te doare

cratiţa peste chelie?

 

Ochii tăi, precum tăciunii,

mai văd, ei, lumina Lunii?

 

Hai măi

să vorbim lucruri lumeşti!

 

Un' te duci?

Pe cin' iubeşti?

De ce dor tu te topeşti?

 

Ştiam că-i neaua, preacurata,

în oraşe maculata.

 

Hai să-ţi spun, la o adică,

omuleţ de zăpădică,

cocoţat pe-o pietricică...

 

Şi mie mi-i frică!

 

 

ÎNDOIALA

 

Motto:

Să ne îndoim chiar de îndoială !

Anatole France

 

Unde, când, cum şi de ce...

Voi fi mare, voi fi eu?

 

Când, unde, de ce şi cum...

Superfluu va muri decent?

 

Unde, când, cum şi de ce...

Mitomanul evadat îşi va purta crucea?

 

Cum, când, unde şi cine, de ce...

Mă va iubi gândind în şoapte

" - Eşti prost dar, eşti al meu! "

 

 

IARNA

 

Motto:

Poate că dacă-mi tac frigul...

Mă va încălzi surâsu-ţi!

 

Mi-a spus iarna să tac.

- Ningea fulgi de calm şi de voie bună -

Am tăcut, cum mi-a ordonat

şi-am ascultat.

Un fulg mi-a susurat...

"- Şi pentru tine...ning."

I-am mulţumit şi-am adormit...

Se făcea că-s fericit.

Era la fel când m-am trezit.

 

Începusem să-ţi scriu un gând,

dar m-ai dezvelit

spunându-mi că tu eşti plapuma.

Am înţeles...

M-am învelit cu tine.

 

Când îţi spun că te iubesc...

Râzi.

 

De-ţi urăsc prezenţa...

Râzi.

 

Mereu îmi spui că mint.

Tu nu plângi niciodată.

Normal !

Ţi-am confiscat lacrima, atunci în ploaie.

 

Când, "preatârziul" plânge "ieriul"...

"Mâinele" fi-va datornic!

 

 

EXORTAŢIE

 

Motto:

Ce dulce este să fii frumos când eşti iubit!

Delphine Gay de Girardin.

 

Cenuşa lipsă a iernii ce veni-va,

apocalipsul sumbru al orizontalităţii,

îmi deschid rana plăcerii dureroase

din pântecele fosforescent al Universului.

 

De ce nu-mi pot ploua simţămintele?

De ce nu neg neruşinarea pernii îngenunchiate?

 

Pentru ca sper să pot aprinde

piciorul scaunului

cu privirea mea distrată.

 

Aşadar...

Nu încetaţi, însetaţilor de iubire,

să credeţi că iubirea există...

 

Pentru că există!

 

"BLESTEM"

ţie, femeie-floare !

 

Avant-propos:

Mi-ai dat inima ta.

Acum, am două...

Una mă doare şi nu ştiu care.

 

Motto:

Nopţi înşelate.

Atuuri vremelnice.

Flori rupte.

Lacrimi...

 

Nu-ţi doresc ceva.

Ia-ţi-l!

Dă-ţi mijloacele de-a-l avea!

Merită-l!

Luptă! Râde! Plânge!

Doar atunci îl vei aprecia.

 

Nu-ţi doresc ceva.

Când îl vei avea, împarte-l cu altcineva!

Va creşte acel ceva.

Va înmulţi pentru că l-ai împărţit.

 

Să ai o viaţă înglodată-n râs!

Să-ţi moară supărarea!

Să-ţi spargi capu' căutând rezolvarea enigmei!

Să-ţi iasă coşuri cu flori în cale!

Să aluneci şi să cazi în braţele dragostei!

Să te cotropească lacrimi de fericire!

Să plângi că ţi-a intrat Soarele-n ochi!

 

Să zbieri te iubesc, aşa, din senin!

 

Să te uiţi în oglindă şi să-ţi vină să te pupi!

 

LACRIMA CRISTI

 

Avant-propos:

în pas, cadenţat, cu melcii...

Ce harababură în singurătatea-mi!

Acasă, nimeni.

Nimeni să-mi dea de ştire că sunt aşteptat...

 

Motto:

Mi-am adus aminte că...

Nu te-am uitat!

" - Cristos a înviat! "

Am strigat un susurat...

- Adevărat a înviat!

 

Lăcrimăm așa, aiurea.

Implorăm, Iisus Cristos, fără credință.

Decidem pentru alții gândindu-ne la sine.

Devenim altruiști - Hai...Kamasutra! -

Credem în bine făcând rău.

Suntem înfometați, orgolioși dar, occidentali.

Privim lumea țintă în ochi, mândri de corcitură.

 

Ignorăm că suntem născuți dintr-o...Operă elegantă.

 

Spunem " Te iubesc!"...poate pică ceva la pat.

Am uitat să tăcem ca în fața...curcanilor.

Vrem, mereu, mai mult pentru noi și mai puțin pentru ceilalți.

Strigăm, sus și tare, ceea ce unii doar...murmură așteptând.

 

Trăim așa și...așa și așa.

 

Suntem lumea cea mai populată, cea mai adoptată...

Alergăm spre maturitate în drumul spre moarte.

 

Țip înverșunat cu, în suflet, răzbunare...

Ne-am adaptat la născare...

 

- MURI-VOM, OARE?

 

CUM SE GUDURĂ GÂNDURI GHIDUŞE

 

Motto:

- Ştii ceva?

"- Nu."

- Uite! Na! Te cam iubesc!

"- Nebunule, spune-mi-o mai altcumva!"

- Te-aş muta în viaţa mea. E bine-aşa?

 

Am obiceiul să mă îmbrac,

iarna, în alb,

primăvara, în flori,

vara, în noi,

toamna, în regrete ruginii.

 

Mi s-a obişnuit tristeţea

cu "optimistule!"

"optimistule!"

Dacă şi de la trei,

- au murit de un an -

"optimistule!"

 

Nici două, nici una,

aşa, balmeş-talmeş,

făcut şi zis!

 

Am început să cred,

la un moment luat,

că-s fericit.

 

Trebuia să cred, şi eu, în ceva.

 

NON EXHAUSTIVE AMBIGUITĂŢI

 

Avant-propos:

Ceux qui me connaissent, un peu, vont dire que je suis un type adorable.

Ceux qui me connaissent, mieux, vont dire que je suis une brute.

Moi, qui me connaîs véritablement, je dirais que je suis...comme vous.

Cei care mă cunosc, un pic, vor spune că sunt un tip adorabil.

Cei care mă cunosc, mai bine, vor spune că sunt o bestie.

Eu, care mă cunosc de-adevăratelea, aș spune că sunt...ca voi.

 

Trec secole, potop, pe lângă lume.

E frig și cald.

E teamă și extaz.

 

Iubito, vino mai aproape

uitând și cum te cheamă și dacă trăiești!

Bing-bangul orologiului să ne deștepte

când sufletu-mi, candid, îl încălzești

croindu-ți drum spre cele nelumești!

 

Şi nu-mi mai da nectar, după venin!

E mult prea mult sau crezi că-i prea puțin?

 

Timpul se scurge peste noi.

Mi-e frig și cald.

Mă cheamă-un gând spre disperare.

Intra-va, oare, în adâncul sufletului meu?

 

Hai, amândoi, înlănțuiți, să încercăm același dans!

E mult sau crezi că-i prea puțin?

 

Sapă-mi, adânc, în conștiință eternul verb "a fi"

și cizelat, în conștiința-ți, să se transforme-n "a iubi!"

 

Ți-am arătat, văzut-ai oare, între secunde, iubirea mea?

 

Răul, din mine, l-am pierdut în apele lacului...

adânc și somnoros din visurile tale.

E mult prea mult sau este prea puțin?

 

Astăzi, noi suntem.

Mâine...cine ştie?

 

 

UN OMAGIU...DOUĂ MAGII

 

Motto:

Observând că plânsul desfundă nasul...

Mi-am certat uitarea de tine, Eule !

 

Gazul?

Da!

Trebuiesc ferestrele închise.

Să nu fumez că este dublă "plecarea."

Asfixiat-ars, nu se pune.

Gazul pute.

L-am închis.

Eu plătesc factura...

 

Spânzurătoarea?

Da!

Mă duc în pădure cu frânghia.

Copacii..."- Nu de mine! Nu de mine!"

Vine pădurarul şi-mi confiscă frânghia.

 

Înecul?

Da!

Cu o piatră legată de gât.

Nu se poate...

Am frânghia confiscată.

 

Pistol?

Da!

Da, dar nu!

Vin ăştia şi mă arestează pentru port ilegal de armă.

 

Imolare?

Nu, că doare!

 

 

CRINUL IMPERIAL

 

Crinul meu imperial

este falnic. Nu-i din deal.

E de-aici, din bătătură...

Îmi vine să-l ţuc pe gură.

 

Crinul meu imperial,

cocoţat pe-un piedestal...

Când vrea el, dă din picioare.

Nu se vede...Păi ! Nu are.

 

Crinul meu imperial

n-are scut, dar are cal.

Curajos e şi frumos...

Nu ca ăla...arţăgos.

 

Crinul meu imperial

e de soi oriental

şi vorbeşte vreo trei limbi.

Până să-nţelegi, te schimbi...

Şi te faci mândră mireasă

ca să-l instalezi în casă.

 

Crinul meu imperial,

nu ştiu cum, dar cordial...

mă are l-al său cherem.

E plăcut. Parcă-i harem.

 

Asta scris-am despre crin,

tolănit-atent pe-un scrin...

 

SOLILOC

 

- Când te văd mă bucur nespus!

Vreau să fug, un pic, de tine și de mine.

 

Cine ești?

 

Mi se pare că te cunosc de-o viață.

Stau prost la capitolul încredere în oameni.

 

Nu caut nimic.

Nu vreau nimic.

 

Sunt singur,

cel mai trist,

cel mai ursuz,

cel mai confuz,

obtuz, mofluz,

cel mai pesimist.

 

Am renunțat la viață.

M-am retras.

 

Puțini mă văd sau, poate, nimeni.

 

Fir-ar să fie!

 

Mă simt o epavă.

 

Fug de oameni,

de orice confruntare cu ei.

 

Nu vreau să-mi amintesc de mine.

 

Trăiesc!

 

Atât.

 

Ce-mi spui?

Să mă îndrăgostesc de mine?

Cum?

Nu știu.

 

Am văzut în tine.

M-am apropiat.

Am lăsat să mi te apropii.

 

Sunt fire sălbatică.

 

Ceva, din mine, te-ntreabă, nesigur...

 

- Vrei să fim cei mai buni prieteni?

 

- Da!