Poezii de Marin SLUJERU

POZĂ

un pom de unul singur înflorit

tocmai mi-am ridicat ochii din gândul la tine –

primăvara este în trecut

CUMULUS PE CORZO

i-auzi!

palide, ‘n nor parfumat, de-alabastru

plutesc prin lumina ochilor mei,

îngrijorate să nu le cadă obrajii mari pe jos

i-auzi!

– mergeam la pas prin luna lui Mai,

să scriu cum îmbătrânesc

FĂRĂ OBIECŢII

nici nu ştiu eu cât se bucură că m-a întalnit,

îmi comunică o tanti foarte îngrijorată, printre altele:

„mi s-a spus că ai murit” –

iar oraşul a consemnat treaba asta fără obiecţii

şi îşi derulează viaţa ca şi cum

– şi tu, Sighete, frate al meu – şi tu?

GRĂDINA MORII

plină, Iza curge în seara asta tăcut, repede

trec tineri guralivi spre dealul întunecat

aproape ne-atingem şi nu ne vedem

de înlănţuiţi, de amintirile locului

PIETA

astăzi bătrânul ce-l port cu mine mi-a căzut în braţe

( capul pe spate, ochii orbi, mâinile, picioarele-i atârnând )

– aşa îl duc prin oraş – îi sunt Maria –

pe stradă trec femei frumoase

TEAMĂ

sfârşit de August mai tăntălau, mai tolomac

şi decât burlacii de la marginea oraşului

mai mătăsos decât figuristele de pe centru,

fercheş, înalt cât figuriştii –

şi nu mă pot bucura, că se trece

şi nu-i nimic după

FEREASTRĂ

cade un fluture galben – deja –

de mâine încep frunzele

AER FĂRÂMICIOS

soarele scaldă degeaba muşcatele

se simte la intrarea în bloc

atât de rău le-a muşcat frigul azi-noapte

– jale la ferestre, prăpăd prin balcoane

schelete de flori, praf şi pulbere de petale

AMINTE

târziu, ai tăi răsună în sufletul tău ca o vioară

trăieşti fără ei, după cum şi ei fărătine

poate şi tu în sufletul lor –

uneori acestea se întâmplă. uneori

VORBE

cu musafirul în faţă – şed

nu-i ofer nici un ceai,

cum aş fi musafir în casă la mine

în fotoliul de-alături – Nimicnicia  mea

împietrită, în toata gloria