Poezii de Mihai-Victor Afilom

Culori terapeutice

Culorile sufletului tău frumos
Mi-au împodobit fiinţa,
Iar sufletul meu oglindă
Ţi-a sublimat lumina
Într-un zâmbet dăruit lumii,
Ofrandă discretă
Din prea-plinul
Ce-l împărtăşeşti cu mine.

Aş vrea doar să-mi topeşti
Florile de brumă de pe buze,
Cuvintele nerostite,
Cu un sărut -
Foc viu arzând
Vreascurile-amintiri
Din toamna gândurilor mele.

Schiţe autumnale

Paradoxul toamnei
E că sufletele devin mai calde,
Chiar dacă frunzele rătăcesc pe alei
Şi soarele tot mai palid arde.
În inimi focul se cuibăreşte
Şi ochii privesc cu duioşie,
În aroma gutuilor pârguite
Se ţes poveştile ce au să fie.
Şi vântul pribeag
Aduce veşti despre nopţile polare,
Din hibernalul arhipelag
Iar ochii tăi - doua felinare.
Mă ocrotesc de întuneric
Şi-mi hrănesc visările,
În piept se zbat frenetic
Neobosite, aripile.

Clandestin

M-am strecurat într-un colţişor al sufletului tău blând
Ca un călător clandestin.
Împreună am descoperit
O Lume Nouă, numai a noastră.
Paşii noştri s-au imprimat
Pe nisipul fir de stea,
Mărturii efemere
Ale voiajului nostru tropical.
Călătoream incognito
Şi briza oceanului meu
Îţi săruta focul dn păr.

Survol

E una din acele dimineţi
În care îmi îngădui
Să-mi crească aripi.
Iarba crudă acoperă câmpia
Si vântul e numai potrivit
Pentru un zbor razant
Cu linia orizontului
Ce mă cheamă
Spre Soarele palpitând
Ca o reflecţie a inimii mele,
Vag presimţind iubirea.
Şi din norii însămânţaţi cu sentimente,
Ploaia-zână însufleţeşte
Bujorii şi macii,
Foc viu
În lanul auriu.

Şevalet

Gustul fructelor exotice,
Săruturile sferice,
Buzele avide,
Iubirea ce arde.
Dor de zâmbetul tău blând,
Sufletu-mi oblojind,
Visând un cer senin
În arhipelagul elin.
Pictez viitorul potenţial,
Cu gândul subliminal,
Cromatica sentimentelor
Pe şevaletul viselor.