Poezii de Elena Caruntu

.......UNEORI....

Uneori stiu ! Sunt o fiarå,
Cu pretenţii de- a fii înger
Simt infernul prins- n ghearå
Si- n adânc de påcat, sânger.
Uneori må sorb hulpave
Ale dorului genuni
Si mi- s braţele bolnave

De povara- ntregii, lumi.
Uneori fac gândul, ghem
Si prin viaţå mi- l desir
Picur cast de untedelemn,
Pun iubirii- n potir.
Uneori stiu! Sunt jivinå,
Si cu sufletul vânez
Ucid visuri fårå vinå,
Si- n apus le colorez.

..NE PLÂNG....

Ne plâng de- o vreme, icoane la råscruci,
Durerea lumii - i cearå ce arde- n lumânåri
Nici sfinţii nu mai vor så moarå prinsi pe cruci,
Si- n toatå ruga noastrå - i jale si- amânåri.
Se- ncing cådelniţi vechi - n fumuri de tåmâie,
Iar popi cu mâini - ntinse ne- asteaptå la altar,
De bunå- voie noi , am pus prezentu- n cuie,
Si mai visåm izbânzi din ceruri - n zadar.
Råsar ca dupå ploaie palate, catedrale,
Cu banii såråciei clådim un Babilon,
Råmân pustii si reci , statui pe piedestale
Uitând så fim piosi cu sufletul de om.
Ne poticnim în legi ce legea trag pe sfoarå
Închid - n puscårii pe cei fårå de vinå
Conduc nepricepuţii o naţie, o ţarå
Si pulbere sunt toate , din vârf la rådåcinå

.E TOTUL SCRIS....

E totul scris în suflete si- n noi
Pe cer , pe ape ,pe munţi si carele cu boi
E scris într- un trecut si -n mâinile ce dor
Pe chipuri de stråbuni si tricolor.
E scris! Råmâne - n toate så citim
Am fost un neam ce- ar trebui si azi så fim
Cum poţi cålca pe- a patriei , ţårânå?
Când dedesupt chemari de dor se- ngânå?
E scris în stele! Si- n Dunårea Albastrå,
Au ţintuit stråbunii ţårus - n vatra noastrå
Så nu låsåm cuvinte si fapte så îngheţe
Au scris eroi cu sânge , mulţime de poveţe.
E scris så dåinuim în veacuri ce- o så vinå
Stråmosii ne - îndeamnå cu dragoste divinå
Ne mai trimit sågeţi så- nfigem în dusmani
Noi suntem dacii liberi de- atâţia mii de ani

..MI- AR SECA!!

Mi- ar seca râul sufletului intr- o zi,
De n-as putea acasâ sâ mâ - ntorc,
In noaptea disperârii etern as râtâci,
Un spirit neintrupat, fârâ, noroc.
Si mi- ar râmâne doru- n albii , seci,
In pietre visele mi s- ar preface,
Lumina ochilor mei reci,
Niciunde nu si- ar afla pace.
Si s- ar usca si inima , o iascâ,
In grele chinuri poate eu m- as stinge,
Câci sufletu- mi acasâ vrea sâ pascâ,
Când glia cu piciorul o atinge.
Nimic nu are insemnâtate,
Oricàt de mare ai ajunge,
Esti rupt cu bogâtii departe,
Si- n vene sângele nu - ti curge.
Sârac , stâpân sau un ţâran,
Esti domn deplin la tine- n vatrâ,
Când deschizi poarta, intrâ- un neam,
Si nu esti singur niciodatâ!

...SI M- AM RUGAT...

Si m- am rugat la zidul tåu iubire,
Mereu cu inocenţa unui prunc,
În toatå frumuseţea ta- i mâhnire,
Cå nu mai pot pe braţe s- o mai duc.
Ţi- am sårutat cu buzele-mi flåmânde,
Si urmele pe care le- ai låsat,
Am pierdut ani ! Si- am stat la pândå,
Prin vise doar te- am dezmierdat.
M- am posternat întreaga tinereţe,
Crezând - n tine aproape - orbeste
Tu mi- ai fåcut si inima så- ngheţe
Tot mai departe floarea ta îţi creste.
La tine jur ! Privirea n-am så- ntorc
Te du, de- acum la cine - ai vrea,
Mi- i dat så råtåcesc din loc in loc,
Iar tu så fugi pe veci din calea mea!

...SÅ LUPŢI.....

Så lupţi imi spune viaţa: Cu ultima suflare,
Ridicå- te si mergi! Credinţa- ţi fie har
Nu strecura prin clipe, mici semne de- ntrebare,
Tu luptå ! Så nu- ţi fie secunda - n zadar.
Så lupţi! Devi puternic ! Din multe cåzåturi
Înveţi så preţuiesti pe chipul tåu - un zâmbet
Luptând te- mbraci - n - ale faptelor armuri
Si luminezi cåråri ascunse- n suflet.
Så lupţi pentru orice crezi cå- i de folos
Si nu pleca privirea - n faţa nimånui
Fii bun cu cine - i drept, cu cel båtrân milos ,
Secretul tåu nu- l spune orisicui.
Sunt pe påmânt mii de fåţarnici
Ce- ţi råd- n faţå si te lovesc - n spate
Nu te- ncrede - n vorba celor darnici
Oricând te scot pe usa lor-n noapte.
Så lupţi cu ultime puteri
La nimeni si nimic så fii dator
Nu înceta - n viaţå så mai speri
Iar inimii så- i dai rågazul ei de dor!

..DACÅ....

Dacå må pierd - n vorbe risipite
Så nu må judeci tu! Iubitul meu,
Cåci în tåcerea unei clipe
Am desenat pe suflet chipul tåu.
Dacå cumva cåile noastre
S- or despårţi în viitor
În amintirea dragostei , råmase
Nu- ţi va mai da nici un fior.
Tu laså doar - un loc ascuns
Si- nchide- un licår de iubire
Si pentru vorbe ce n- am spus
Mai då- mi o sanså, o privire
Eu te påstrez ca pe- o comoarå
Lipit de inimå pe veci
Mai picur dor - n orice searå
Si te- as ruga si tu så- ncerci.

UMBRA SERII....

Umbra serii bate- n ramuri,
Cu- ale vântului reci palme
Ståruind privind prin geamuri
Si prin gândurile - mi calme.
Orizontul parcå piere
Si se naste intuneric
Se amestecå- n tåcere,
Ca pe -un tårâm feeric.
Si- n fundalul nopţii, iese
Luna, palidå reginå
Dor si vis inima- mi ţese
Si altar iubirii - nchinå.
Tu påseste- ncetisor
Så nu- mi tulburi vreo idee
Si fii tandru cu amor
Nu uita cå sunt femeie!

TOAMNA AMINTIRILOR....

Toamnå! Fatå de împårat, cu nåframå , ruginie,
Då- mi din sânul tåu bogat, anii din copilårie,
Când credeam cå viaţa- nseamnå, Feţi- frumosi si Cosânzene,
Si må adormeau povesti , strecurate pe sub gene.
Când cu- n sorţ cusut de mânå si din petice- o rochiţå
Imi pårea cå sunt frumoaså si bogatå pe uliţå,
Când prin inimile noastre , binele stia så scalde,
Si spuneam cå- i sårbåtoare sub privirea mamei, calde .
Cu vreo douå , trei parale cumpårai cinci caramele,
Si- mpårţeam la fraţi puţin si ma såturam cu ele,
Dormeam toţi intr- o odaie,pe acelasi pat de scânduri,
De - ale vieţii griji si greu nu se strecura prin,gânduri
Cât cålcam - n lung si - n lat al nostru era , påmântul,
Azi ne- mpråstiat mânia ca pe stropi ne mânå vântul,
Risipiţi , uitaţi de mulţi nu ne întâlnim cu anii,
Ne vorbim tot mai puţin, ca stråinii ori dusmanii.
De- asta toamnå poţi, ai vrea? Så- mi aduci copilåria,
Sufletul mi- i neîmpåcat nu mai aflå , bucuria,
Så- mi iei tot ce- am strâns ! Laså- må , desculţ, sårac,
Dar cu timpul de altådatå si cu fraţii så må împac.

.SI DACÂ NU MAI VII!!!

Si dacâ nu mai vii? Mi - a zis pâdurea...
Fosnindu- si tainele- n amurg,
Si dacâ râul cu securea?
Imi taie trupul? Si eu plâng?
Si tu n- auzi? Si esti uitare,
Si nu socoti durerea mea ,
Si dacâ pasii din cârare
O sâ- i astupe iarna grea!
Tu nu pleca! Râmâi copac,
Alâturi de ceilalti lâstari,
Eu fârâ tine ...ce mâ fac?
Si ei cum pot sâ creascâ mari?
Nu ! Nu te duce bat- o vinâ
De bogâtie si huzur,
Nimic nu - i sfânt când esti strâinâ,
In mine si pâcatu- i pur.
Tu vezi cum lacrimâ izvorul?
Auzi câte balade- ti cântâ?
Aici nu te gâseste dorul
Si pacea- i vers din alâutâ!
Intoarce- te ! Dac- ai sâ pleci!
Nu zâbovi strâina mea,
S- ar pierde urma pe poteci
Si tu pierdutâ esti cu ea!