Poezii de Mihai Victor Afilom

Illo tempore

Este trei dupa-amiază
Şi ascult Bossa Nova,
Aş dori o amantă portugheză
Şi un hamac, pe o corabie, la prova.
Gândul îmi zboară dincolo de Ecuator,
În regatul delfinilor indigo,
Sub soarele dogoritor.
În ocean pluteşte al meu alter ego.

Un paradis simplificat,
Un palmier și o Evă,
Sărutul ei delicat,
Preţioasă iubire nativă.
Fructe tropicale - delicii,
Colibri dansând printre orhidee,
Iar seara scântei și artificii
Şi arteziene expulzate de cetacee.
Pat de alge fecund,
Diamante în nisip
Şi sentimentul profund,
De matrice şi arhetip.
Noi doi la începutul timpului,
Poveste reprodusă de mii de ori,
În arhiva genetică a omului,
Noi doi, prin ere veşnic călători.

Poetica uitării

Ea, bolnavă de Alzheimer,
Cu memoria prinsă-n lacăte de fier,
El aducea zi de zi trei trandafiri
Ca în prima clipă, pierdută-n amintiri.
Şi zi de zi se cunoşteau stingheri,
Din ceaşca de ceai se ridicau aburi,
Arome vagi de tei şi iasomie,
Şi mâinile lor împletite în armonie.
O săruta pe obraz timid,
Ea îl privea placid,
Şi povestea cu ea zi de zi,
Şi o privea cu ochii umezi.
Ca o melodie de patefon, iar şi iar,
O romanţă cântată în zadar,
Iar ochii ei fără strălucire,
Erau cuprinși de năucire.
Dar într-o zi el nu a mai venit,
Sufletul i se înălţase la infinit,
Iar ea privea prin geam, în gol,
Poetica fulgilor purtaţi de viscol.


Poetica uitării

Când poezia devine viciu,
Când devii dependent de acest deliciu,
Când cuvintele sunt picături de morfină,
Arabescuri din raze de lumină.
Ce te înlănţuie în filamente,
În liane arborescente,
Ca o plantă halucinogenă
Te proiectează în sfera divină.
În domeniul tabu unde zeii şoptesc,
În poienile unde nimfele te iubesc
Şi versurile devin orgii discrete,
Pe paginile albe pictăm secrete.
Şi scrii călăuzit de gândul boem,
Uneori binecuvântare, alteori blestem,
Nu ştii dacă este gând pur ori demonic,
Dar e un sunet armonic
Pe care-l furi zeilor geloşi
Şi-l dăruieşti oamenilor frumoşi,
Ca un paliativ, ori o licoare,
O ofranda alinătoare.
Şi scrii fiind conştient,
Că nu vei fii niciodată obedient,
Chatarsisul e o combustie,
E ardere lentă, e flacără în pustie.
Încerc să extrag esenţe,
Să izbesc cu evidenţe,
Să decodez realul,
Să îndepărtez valul.
Peste minţi pogorât,
Vraja care a zăvorât,
Lumea materială
Sub care clocotesc șuvoaie de smoală.
Depun pe focul lumânării gândul meu
Şi mă rog bunului Dumnezeu,
Să topească inimile de fier,
Să le transforme în viori, ca un lutier.
Ce vor rezona la unison,
Vor dărâma zidurile din Ierihon
Şi turnurile din Babilon
Şi globalul dominion.
Vulcan sub apele conştiinţei,
Cuvântul aşezat în centrul fiinţei,
Latent împlinind destinul,
Omul şi universul.

Zbor

Amplitudinea zborului meu,
Oscilaţia unui zmeu,
Înălţat pe albastrul visului
De copilul paradisului,
Din spaţiul abisal
Al universului emoţional,
Zbor pe aripile zefirului,
Spre cerul de reflexia safirului.
Zbor atavic,
Eliberare de teluric,
Anticipând în sens freudian,
Evoluţia spiritului uman.
Zborul tău şi zborul meu,
Îngemănate sub arcul unui curcubeu,
Zborul pescăruşilor iluzorii,
Deasupra insulei comorii,
Din reciful tropical
Pierdut în oceanul virtual.
Onirică iubire,
Sublimată în culoare,
Culoare, muzică şi zbor,
Sentiment năvalnic şi dogoritor.

Tango discret

Ne planificăm sentimentele minuţios,
Irosim timpul preţios,
Secunde de nisip printre degete se răsfiră,
Timpul împotriva noastră conspiră...
Azi nu, azi am dreptul să fiu trist,
Azi îmi joc rolul de artist,
Mâine tu te întrebi de ce nu vin,
De ce mă comport ca un străin.
Ne învârtim în carusel,
În tumultul aceluiaşi orăşel
Şi inima îmi este zăvorâtă,
De ani nu mai e imprudentă,
Cuprinsă de o vrajă bizară
De o nevăzută barieră...
Aş vrea să te sărut dimineaţa
Spontan să-ţi nuanţez viaţa,
În culorile răsăritului,
Cu zâmbetul soarelui.

Lirică verde

Metafora înfăşoară
Altoiul verde al cuvântului,
Spiralat, ca o iederă semantică,
Camuflând rodul iniţial.
Lumina străpunge faldul de smarald
De unde izbucnesc ca nişte
Muguri rebeli,
Sensurile germinative
Ale manifestului de clorofilă.
Poezia ca o grădină luxuriantă,
În care încolţesc seminţele de gând,
Ce aşteaptă binecuvântarea
Ploii mistice
Pentru a revela
Fructele vieţii.

Amforele gândurilor

Am umplut cu vise fluide
Amforele gândurilor mele,
Vise fantastice,
Difuzând buchetul vinurilor eline,
În care s-a ascuns soarele blând.
Vise-ciorchine
Zdrobite de tălpile goale ale muzelor,
Revărsându-se apoi
În şuvoaie dulci-rubinii.
Corăbiile simţirii
Poartă ulcioarele de lut
Spre coloniile din Pontul Euxin.
Grâne și vin euharistic,
Ori untdelemn sfinţit
Spre miruirea sufletelor
Din cetăţile getice.
Comerţ cu vise,
Schimb purpura şi acvamarinul
Ţesăturilor de borangic
Împletite de războiul cerebral,
Cu aurul iubirii,
Filoane nobile
Ascunse în inimile voastre.

Contradicţii

Dogme rigide vă refuz,
Poate prea boem sau confuz,
Sunt ceea ce sunt,
Aici, acum, pe acest pământ,
Zămislit din iubire,
Născut cu lacrimi şi durere,
Poate întâmplător ori din senin
Sau după un plan divin,
Sunt un punct în mişcare,
Oscilând mereu între adevăr şi eroare,
Cu o traiectorie nedefinită,
Ori o poveste predestinată.
Mă întreb dacă există vreun sfârşit,
Un vid întunecos şi infinit,
Sau finalul e doar un prag,
O uşă deschisă spre stelarul şirag,
Până atunci simt ceea ce simt,
Uneori ca într-un deja-vu, presimt,
Şi cred în ceea ce cred.
Sunt un simplu bard ori un aed,
Un căutător de sine,
Plonjând spiritul-genune,
Lumina e ascunsă oare în izvor,
Sau pogoară din soarele orbitor?
Şi viaţa asta are vreun sens,
Suntem din lut sau homo sapiens?
Pot să-mi modelez viitorul,
Cu raţiunea şi cu gândul
Sau sunt o particulă într-un joc brownian,
Captiv în marele sat terran?
Sau o conexiune într-o conştiinţă universală?
O părticică dintr-o sacră citadelă...
Până atunci sunt liber să aleg,
Zi de zi să întreb şi să înţeleg.
Şi sunt ceea ce sunt
Şi simt ceea ce simt,
Şi cred ceea ce cred,
Viaţa un armonios lied.
Iubesc ceea ce iubesc,
Şi mor zi de zi, încercând să trăiesc,
În zâmbet şi în vis,
Năzuiesc spre paradis.

Iubire

Am conturat schematic
O poveste de iubire,
În tuşe subţiri de creion
Şi am întors pagina,
Iar caietul albastru s-a rătăcit
În sertarul amintirilor...
Într-o zi copilul din mine
A regăsit pagina
Însemnată
Cu cenuşa flăcării de atunci
Şi a însufleţit-o cu acuarele -
roşii-bujori din parcul primului nostru dans,
verzi-clorofilă, seve din frunzişul
Grădinii fantastice peste care
Portocaliu soarele răsărea
Foc depunând este dorinţele noastre,
Galbenul păpădiilor ce se pregăteau
pentru zbor.
Şi pe aleea de basm am aşternut
şotronul copilăriei,
Iar grădina fermecată ne-a înfăşurat
În veștminte străveziu-nupţiale,
Umbreluţe zburătoare
Ne-au ridicat spiralat
Spre poarta solară
Care era oglinda în care
Eu mă reflectam
În lumina chipului tău blând
Iar tu erai Anima
Îmbrăţişând delicat
Umbra mea.

Paleontologie

Zbor încrustat în chihlimbar,
Aripă de fluture în lacrimă de stejar,
Captivat de lumină,
Capturat de răşină.
Moluşte de piatră în calcar,
Cochilii din cuaternar,
Memoria Mării Tetis,
Munte înălţat din abis.
Mărturii milenare,
Din ere crepusculare,
Fragmente din Marele Vis,
Când Pământul era paradis.