Poezii de Iulia Pațiu

1-
între"sunt femeie" și "a fi o femeie" nu văd nu gândesc
dar știu tot ce există dincolo de fereastră

prima femeie din mine intermediar cu duh curat
în relația cu Dumnezeu reface până la capăt
măsura săracului bogatului conținutului formei tonului
ca o mișcare browniană peste limita nimicului

2-
pământ mai așezat

între creație și naștere ... hai hui...
gestație între cap și mână în ungher la amiază
între creier și hârtie condamnată să rătăcească
limba mea nu o înțelege nimeni
tulbură sălașul inimii
numai îngerii cu biberonul fluidului intangibil la rădăcini
mă întreabă de arhitectura invizibilă la flori
de convoiul din ogor

cum să le răspund?
șansele s-apară întâmplător păstorii pe fruntea miriștii
statistic de la marginea mărăcinișului n-au nici un rol
există siguranța de neclintiri de cenușiu și dulceața în gol în ger în fum
provocarea e să fiu la unison la răscruci cu ordinea în armonie
negrudealb și albdenegru
când dematerializez sensul zbuciumului din real
apoi
pe lângă arcade nocturne cu piciorul de zid greu
e alt zbucium cu sens furișat în realitatea închipuită
numai sentimentul care lasă în urmă durerea e înălțător
dacă din fire împotriva firii
depășește dimensiunea care înmulțește viața
vântul subțire din plămada palmelor

cum să le răspund?
Tu pe insula trupului cu turle de lebede
ca o vulpe albastră cu pricepere vâri botul lângă ghem
exact în adâncul plămânilor
ghemuiești bule de aer bule de apă viscolite bănuieli în lenjul abisurilor
trahea m-aruncă din gaura neagră cu sânii de plăcere îndoliați
contact subliminal în părțile sfinte egale
și saltă pierderea aripei în care mă regăsesc
stol esențial din împrejurimi cu colagen din piele
deschis triplu în soc

ps
acord de lumină din umbră mă naște...
mă nasc iar și iar mă nasc
să-mi iau biletul dus-întors
(printre spinii terapeutici)
dus spre astral


3-
pe capătul străfundului n-a folosit cuvinte
trepte în sine mi-au spus cum mă iubește
când în același timp sunt însămi și altcineva
și el
în cămașă roșie cu aură albă
udă ideile cu gânduri spiritul din minte
desface nasturii de lungă durată în cea mai genetică unduire
atunci sunt mai rece ca reptila

sub haina de protecție e jilav zgribulit
ca într-un vis de veghe creierii mă-ndeasă
ochii vederii unde văd îndreaptă vederea când nu văd-
sunt vulnerabilă și el în drum spre casă claxonează
eu-rile noastre în schimbare mă iau de braț
nu pot să îl împart cu celelalte
în intensificare rămân cu mine de dinainte de primul cuvânt
și mi-e teamă
modificarea e între surogat, real și criză
preludiu în gheata de Crăciun

cordonul ombilical dintre sămânța din ecou și germinarea mută
ca o amantă fidela fițoasă cu stimuli vizuali
înspumă la etaj rădăcina compromisului
spaimă cu pofta de-a gusta mirosul ce urmează
și brusc din ninsoare plouă
și brusc prin lentila corectoare de număr mă izolează
într-o bancă de timp

recapitulez anotimpul care ține întreg anul
și socotesc în sfârșit în cele patru elemente cerul
în trei imagini după ploaie
când
fire de care mă agăț fire de iarbă fire de paie pentru sânii fermi
au distanța pe atitudine frățească acceptare
în sala de forță măsoară mașina cifrică
invenția adevărului din toți mușchii pieptului
adevărul imaginației care dă afară pe tampla ta
unde miezul de stele spală în exces
vase farfurii vârtejuri interstelare în instantanee
buretele șterge perfect curenții
din substanța sufletului
îndrăgostit