Poezii de Milian Oros

TU ȘI EU

Iubita mea, sunt tălmăcire
Abia simțită... un fior,
Un vânt născut din rătăcire
Ce poartă șoapte de amor.

Tu ești ființă iubitoare,
Ce-aduce sufletu-napoi
Eu... o banală întrebare
În noapte... pentru amândoi.

Tu ești o floare din câmpie
Eu apa rece de izvor,
Cu sufletul legat de tine
Din ziua primului... amor


FEMEIA DIN VIS

Era femeia
visurilor mele,
o simt ș-acum,
după atâta vreme..
Și noaptea, când
privesc spre stele,
în minte, trup îi fac,
din lacrimi și durere.

DE VORBĂ CU CERUL

Tu, cer plumbuit de toamnă
Ce deasupra te întinzi,
Sub cupola-ți uriașă
Zilele mi le cuprinzi.
Mi le uzi cu nepăsare
Căci torni ploi, nu te oprești.
Mă-ntristezi cu a ta culoare,
Văd că vrei să m-obosești.
Îns-o rază de lumină
Am în suflet, tu n-ai veste!
Când mă udă a ta ploaie,
Ea-mi surâde, îmi zâmbește!



DILEMĂ

Greu când dragostea atârnă
În balanța sufletească
Și ai vrea în conștiință
Echilibrul să se nască.
Greu să te desprinzi de tine
Când crezi c-ai avut un rost
Și nu știi cine va-nvinge,
Tu, ori cel care ai fost!

FRUNZE CĂZUTE

Iubito, mi-ai învrednicit nopțile
Cu fiorii unor legănări tandre.
Perna pe care o țin strâns în brațe
Adună doruri pentru tainica fire
Și totul miroase a flori de tei.
Undeva, printre vise,
Urmele gândurilor s-au încrustat
În murmurul dragostei,
Inventând o lume a noastră
Ce-i locuită doar de noi doi,
Căci în jur nu-i nimic
În afară de frunzele căzute
Adunate-n veșminte pentru suflet!

MI-E DOR

Mi-e dor
De ochii tăi căprui,
De sânii tăi frumoşi...
Aş vrea să le şoptesc
Cât îmi doresc
Să-i mângâi,
Să-i sărut!
Mi-e dor
În braţe să te strâng
Şi-n ochi
Să te privesc,
În taină
Lacrima să-mi plâng,
Spunând că te iubesc!

ÎNTREBĂRI

Mă întreb ce este viața,
Moartea, ce e după ea?
Ce e lumea asta toată,
Doar o pulbere de stea?

Mă întreb ce este oare,
Omule, a ta iubire?
Sub lumina-acestui Soare,
Să cred în a ei menire?

Care-i rostul tău,  IUBIRE,
Când suflet de suflet legi
Și prin neștiute taine
Nemurirea le-o petreci?

ROMANȚA PLECĂRII

Cum de fiecare dată
Pleci și-mi pare-atât de rău,
N-ai putea să lași la mine
O parte din glasul tău?

Poate fi chiar și o șoaptă
Un cuvânt, așa, mai mic,
Să te faci că-n a ta grabă
L-ai uitat ca pe-un nimic...

Ori mai bine-o sărutare,
Lasă-mi-o ca amintire,
C-al meu dor, după plecare,
Să te-ntoarcă iar la mine.

DE MI-AI DA...

De mi-ai da câteva clipe
Dintr-a tale, cele multe,
Aș culege mii de stele,
Ți le-aș așeza pe frunte.

De mi-ai da a ta privire,
Să mă amețească, zău,
M-aș pune cu lumea-ntreagă,
Ca și când aș fi un zmeu...

De mi-ai da și-o sărutare,
Lângă teiul înflorit
Viața mi-ar părea visare
Și aș crede... că-s iubit!

MIRA-M-AȘ

Mira-m-aș să vorbească floarea-n glastră,
în zori să-și spună dorul ce-o apasă,
iar mai târziu, când roua se ridică,
să cânte neoprită, de inimă albastră…

Mira-m-aș să vorbească vântul,
în zori să-și spună dorul ce-l apasă,
prin crengi când își ascute gândul
și lasă adierea să se nască...

Nu m-aș mira de te-aș atinge-n noapte,
suspine tandre de pe buze-ți adunând,
ca să le-mbrac în strai de șoapte,
iar tu să mi te dăruiești visând…

IMAGINE VIRTUALĂ

De câte ori sunt departe de tine,
îmi retrag sufletul
într-o cameră obscură, apoi
îl înfășor într-un strai
de culoarea speranţei;
aştept ca prin fereastra ei mică,
abia bănuită, să sosească,
sub forma unor raze de lumină,
dorul şi gândurile  tale.
Proiecţia lor pe peretele
camerei îmi arată imaginea
virtuală a sufletului tău,
însă, răsturnarea imaginii
spre una reală o face
inima  și sufletul meu,
folosind ca unealtă
IUBIREA!




GÂND

Uneori, când îmi plânge sufletul,
ca să-l potolesc,
îl înfășor într-un voal
țesut din fire de lacrimă și vânt.
Apoi, credul fiind,
îți adun cuvintele, rostite și nerostite,
în propoziții, în fraze,
care să-mi dăruiască puterea
să înțeleg PĂCATUL
ce mă ține legat de tine,
însă de fiecare dată, în loc de
PĂCAT, citesc cuvântul
IUBIRE!

SFAT

Ca să spui c-această lume
O cunoști cu-adevărat,
Prostia să ți-o măsoare
Mintea-n gândul ce ți-e dat.

De-i prostia cât de mare,
Dar măsură ai de ea...
Va veni și ziua-n care
Cunoaștere... vei avea!