Poezii de Pop Stelu

Poezii de Pop SteluPrinos cuvântului
la 31 August-Ziua Limbii Române
                                               

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin  putrefacţie).
 
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,

un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.
 
mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost sufletului meu-
 
în cuvânt,
vers,
lacrimă,
Univers.

... un univers în care

cuvintele ce  se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit și nerostit
(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput,
cuvântul de sfârșit)   
când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,
și-mi defineam durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
  
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute...

de teama neputinței de-a iubi,
din preaplinul  iubirilor trecute,
iubirilor tăcute și nerostite...

te caut cu neputință printre cuvinte.


Toamna ce-mi picură din buze



aici mi-am regăsit sălășluirea
într-un binecuvântat cuvânt
scrijelit în colțuroasa piatră-mormânt

aici zac eu
în teama nedefinită ce mă țintuiește-n umbre-
povestindu-mi iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

atârn voința de-a trăi în mormanul de necuvinte
și rând pe rând plâng
plâng din mine tăcutele frunze -
iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

aici zac eu
impetuos portret cu aură de suflet dezgolit
de patimi desfrunzit

lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă
o toamnă ce-o simt cum picură din buze.