Poezii de Sânziana Emanoil

Sărutul cu dor

Îți scriu poemul meu în sărutări fierbinți,
Mi-aşez neodihna între sfinți
Simțind apusul răvășit ,
Lăsând inima să vorbească
În rugăminți..
Iubite ,simt ritmul bătăilor inimii tale
În dans de şoapte calde, abisale,

Şi vibrația muzicii
ne desparte..
Ne cuprinde în şoapte...
Vreau să te aud cum respiri..
Vreau să-ţi simt gustul sărutului tău ....
dar nu oricare...
Atunci când îți sărut brațele puternice ,
Sărut puterea lor..
Au aroma de
tătic cu dor de copii
cu ochi întrebători...
Ce îmbină alt sărut patern cu al meu sărut matern cuprinse de dor...
Este acel sărut tandru
Sărutul fiorilor fierbinți..
Vreau să te-aud cum respiri
Să urc dunele gândurilor
Purtate de tornade de iubiri
Şi atunci când trupul arde de dor
Mai sărut o cicatrice...
Mai lasă-mi răgazul să inspir aerul ce ne desparte
Sa îţi sărut locul de unde încep lacrimile,
să-ţi le mângâi,
Locul unde se naște zâmbetul..
Oprește-te o clipă si respiră
O dată cu mine, iubite!
Respira în culorile curcubeului
Şi când sărutul tău
se vă sfârși
Să nu uiti
că de-abia de atunci încolo
Începe să-şi facă efect dorul....
Să punem sărutul într-o altă culoare ..
Sărutul
Însetat...
Sărutul mușcat, înfierbântat..
Pentru că vreau să te respir
Plin de candoare...

Crisalida de dor

Cuprinsă- i iubirea în nimburi de dor
Te simt în fiori ce-mi duc gândurile departe..
Ating diminetile calde cu cântec
Atrase de mii de culori
Seninul din ea mă cuprinde
In bratele-i pline de flori...

Îti mângâi trupul
cu valuri de argint ...
Si gândul.... cu briza de şoapte
Mă tragi înspre tine în noapte
Cu pathos lovesc cu graţie maluri
Aduse în tornade....
Respiri...
Şi fineţea se simte în atingeri
In flori ce-mi zâmbesc pe trupul
mângâiat
de săruturi înmiresmate..

E lungă asteptarea dar mie nu mi pasă
Găsite-voi în adâncul mării
În mângâierea brizelor,
În nopţile pline dor ,
Sub clarul de luna ce pace nu mi lasă
În glasul iubirii ce mi cântă în zori....

Te rostesc pe patul de trandafiri
Aleasa tie firea
se mbină in priviri
Scântei de tandrete ne învăluie lin
Iubite, ....
întâlnirea sub clar de luna
Devine un angelic chin!!

Respiri adânc si mă reîntorc în simţurile tale ..
Pătrunsă de dorul iubirii
Vibrează-n eternul sublim....

Noi

A iubi este noi
întotdeauna noi
Lupta şi destin
Noi înseamnă să fim unul pentru altul
Mereu.
Noi dorește ,
Noi simte,
Este neodihnit şi caută ,
Este nerăbdător
Să descopere
ceea ce am pierdut la naştere;
Rana se deschide:
Izvor de viziuni;
Noi: curcubeu peste mări
Punţi peste inimi
Noi,
Zbucium de doruri
În universul vast al
cunoașterii vieții
Tu alegi să-l creezi pe noi...

Sărută-mă mereu ca la început…

Când nu mă aştept să faci acest lucru
clipele au gust de dor..

Sărutul ce mi gustă buzele tale mă înaltă prin mii de fiori,
tânjim dupã săruturi ,
Si îmbrătişările sunt așteptări vindecatoare
Ce întregesc sentimentele renăscute în mii de culori...

Sãrutã-mã în somn,
Când mă voi trezi parfumul tău va ramane în mine
Şi în cămaşa ta se vor imprima amintirile dintre noi

Sărută-mă acolo unde încep lacrimile ,
acolo unde zâmbetul sălăşluieşte din prima clipă
Memorând din prima privire farmecul tău.....

Sărută-mă pe tâmplele pline de trăiri...
Sărută-mă pe linia vieţii din palma mea dreaptã,
în punctul în care vom alege să traim un viitor comun …

Sărută-mã în ritmul bãtãilor inimii,
în dans de şoapte
plutind în vibraţia muzicii din noapte....

Sărută-mă în toate momentele nepotrivite
regăsindu-ne mereu într o altă dimensiune
a unei alte dimineti pline de viaţă..
Doar cu tine ,
Şi prin tine
Iubirea capătă altă speranță..

Îmbrăţisare

Îti simt aroma părului tău
Când te apropii cu paşi uşori spre mine
Te pictez in nuanţe senine de dor
Cu aromă pastelată de iasomie,
Îmbrăţişându-te cu buzele într-un sărut enorm
Te strâng în braţe şi inima ta bate din ce în ce mai puternic ...
Esti motivul pentru care
te caut cu ardoare
Atunci când mă asez pe pagina inimii tale
Toate umbrele dispar
Toate rănile se vindecă..
Esti ca o ploaie caldă ce mi liniștește gâdurile ...
Îmbrătişarea ta
Mă conduce spre inima îngerilor,
privirea ta imi sărută tălpile
zâmbetul tău alungă norii cenuşii..
În trupul tău,
trupul meu isi gaseşte chemarea!!

Marele Lup Alb

Din inima Pietrei Sacre
a mândrilor Geto-Daci
Dă nastere un preot
Alchimist împletind
Din Soare şi din Lună
Unui Mare Lup Alb..

Era puternic şi cutezător,…

Hrănindu-si haita sa

Şi veșnic protector

veghind tot ce mişca..

Şi totuşi,…

nu era iubit

pentru că el era… diferit.

Atunci când dușmanii

se simțeau impresuraţi

de haite si de oameni,

auzeau cântul de luptă

al Marelui Lup Alb ..

Şi într o zi

când lupul alb dormea

ostenit de atâta trudă

întreaga haită a sărit să-l sfâşie…

Muşcând din el cu furie

vrând să-l distrugă

pe ultimul din turmă

Singurul Lup Alb

Căzut fiind el la pământ…

Lupul Alb nu înțelegea:

propria-i haită?

De ce?…

Viaţa i se scurgea din el, toată..

… Încă o clipă

şi ar fi păşit marele prag către moarte…

ca un fulger stelar!…

Pătruns de o forţă ,…

Lupul Alb s-a ridicat!…

sfâşiat!…distrus!… învins!…

Dar patruns de forta geto-dacica!

De atunci, Marele Lup Alb
nu mai trăieşte în haită…

Nu doarme niciodată

Vegheza zi şi noapte..

Şi ochi luminoşi

Stau vesnic de pază

La Legea Străbunilor….

O poveste ascunsă în suflet

mereu are,…

pe un altar de vise line

lupul alb veghează-n stare …

Şi porunca lui străbună:…

“Cine nu respectă Legea,

va muri răpus de Fiară!”…

Când cu sufletul il simți

mereu pașnic ,liniștit

Lupul Alb cu ochii blânzi

Este Fiara strajuită între sfinți

Dar cu sufletul de Om…

Şi în fiecare noapte,..

când dormiţi,…

va apărea în vis….

Mereu singur,…

Lupul Alb niciodată în haită…

Neînfrânţii sunt mereu singuri…”

Oare exista vreun leac?

Al oamenilor singuri

Ei își trăiesc viaţa

aşa precum aleg.

urmând cursul până la capăt

Cârmuidu-şi singuri

corabia propriei vieți!

Să nu renunți nicicând la vise

oricât ar fi de neînțelese

Cel ce caută găsește întodeauna

Calea către Lumina Sfântă!

Masa tăcerii

S-au adunat Pleiadele în ceruri
Chemate de Măritul Zeus
În cetatea de taină a sfatului
Deschizând portalul sufletului...
Şi gânditor, cu dor de nestăvilit călător,
întreabă abătut:
-Frumoasele mele ,
Voi constelații sacre,
din cele şapte minuni găsi-voi
Oare fiinţa răpitoare
Ce îmi cheamă sufletul?
În curcubeu îi văd strălucirea,
În pașnice virtuți îi simt mângâierea,
Îi simt dărnicia,răbdarea ,sârguința
Îi simt pasiunea, candoarea ,..tandrețea...
Simt că îmi rupe cordul
Întins ca o struna
Şi dulcele arsen îmi clatină centrul universului
pe-o raza de lună...
Şi tăcerea-i cruntă
Ca o rană
Ce se scaldă în verdele regal
Rodul iubirii crâncen mă cheamă
Ecoul sorbindu-i îmi bate la geam...
O simt mai senina
şi mai aproape de mine ca niciodată...
Simt că inima mi se oprește acum
Şi vreau să i dăruiesc iubirea
Ca şi când nimic nu ar fii de dăruit..

Mărite Zeus,
ai răbdare,
e în calea războiului din tine!
Adevărata frumusețe
Se afla ascunsă în puterea inimii.
Izvor de cânturi dulci
De viaţa dătătoare
Iubirea-i o durere
Ce naște altă viață.

Tu gândurile-ţi linişteşte
Şi intră în lumina treptelor
Păşind în Raiul verde
Şi doar atunci, tu,
Găsive -i iubirea aleasă..
Tu înnoiesti chemarea
Credința o adânceşti
Chiar dacă suferința
În clipe o trăiești
Cu tine... în inimă ,schimbarea se face prin cuvânt
Cu tine în gând,
Iubirea se face legământ..

Masa tăcerii

S-au adunat Pleiadele în ceruri
Chemate de Măritul Zeus
În cetatea de taină a sfatului
Deschizând portalul sufletului...
Şi gânditor, cu dor de nestăvilit călător,
întreabă abătut:
-Frumoasele mele ,
Voi constelații sacre,
din cele şapte minuni găsi-voi
Oare fiinţa răpitoare
Ce îmi cheamă sufletul?
În curcubeu îi văd strălucirea,
În pașnice virtuți îi simt mângâierea,
Îi simt dărnicia,răbdarea ,sârguința
Îi simt pasiunea, candoarea ,..tandrețea...
Simt că îmi rupe cordul
Întins ca o struna
Şi dulcele arsen îmi clatină centrul universului
pe-o raza de lună...
Şi tăcerea-i cruntă
Ca o rană
Ce se scaldă în verdele regal
Rodul iubirii crâncen mă cheamă
Ecoul sorbindu-i îmi bate la geam...
O simt mai senina
şi mai aproape de mine ca niciodată...
Simt că inima mi se oprește acum
Şi vreau să i dăruiesc iubirea
Ca şi când nimic nu ar fii de dăruit..

Mărite Zeus,
ai răbdare,
e în calea războiului din tine!
Adevărata frumusețe
Se afla ascunsă în puterea inimii.
Izvor de cânturi dulci
De viaţa dătătoare
Iubirea-i o durere
Ce naște altă viață.

Tu gândurile-ţi linişteşte
Şi intră în lumina treptelor
Păşind în Raiul verde
Şi doar atunci, tu,
Găsive -i iubirea aleasă..
Tu înnoiesti chemarea
Credința o adânceşti
Chiar dacă suferința
În clipe o trăiești
Cu tine... în inimă ,schimbarea se face prin cuvânt
Cu tine în gând,
Iubirea se face legământ..

Doruri spulberate

Mi-e sufletul de doruri spulberat
Şi un izvor năvalnic de emoții mă cuprinde..
de ce oare orele cu tine sunt sublime
sunt pline de culoare
Doar când vii tu...
Licoarea dragostei eterne
Se simte în sărutul cald pe buze
desprind doar mângâieri suave şi
alunecă ....
alunecă în simțuri
alunecă în şoapte
Mă regăsesc în depărtările albastre
doar cu tine..
....Când vine el,
teama se spulberă în cuvinte ,
când vine ea ,
parfumul se transforma în patimi răvășite
şi-n voluptăti sublime renaște luna plină!!

Liantul de iubire

Poezia şi muzica
sunt chei care deschid inimi .
Sunt punţi de legătură între Cer şi Pământ
Între Om şi cei mai sfânt...
După cele şapte zile
De creatie, în Dumnezeu a mai rămas
Un ocean de iubire...
Şi atunci el a creat poetul
Căci lui mereu
Îi mai rămâne
Surplusul de iubire
Un fluviu în devenire de simțuri
Şi trăire
Şi atunci peniţa lui divină
Mai scrie o poezie. .