Poezii de Sorin Robert Baicu

Plinătatea iubirii

Trece- mă de patima tenebrelor rebele,
Cu al tău zâmbet suav și uimit,
Înconjoară-mi inima cu buzele-ți grele,
Timpul a simțit iubirea și-a zâmbit.

Dă-mi putere să nu devin aer,
Deși aș vrea să trăiesc în plămânu-ți stâng,
Vreau să te simt sincer de liber,,
Doresc în toamne să te strâng.

Numai tu îmi animi existența,
Ești elixirul dulce ce m-a înviat,
Gust din tine să îți simt esența,
De a ta privire sunt total ahtiat.

Te vreau pretutindeni în mine,
Sângele dansează sub al tău sărut,
Eternitatea iubirii pure revine,
Mă iubești tainic,vajnic și-acut




Iubirea dincolo de-o gară

Suntem condamnați ca timpul să ardă,
Şi ne trezim în gara primului sărut,
Te privesc cum suspini în inima-ți caldă,
Ştii că nu-i sfârșit, e doar început.

Aud camera goală cum plânge,
Îi e dor de pasiunile moi,
Tot s-a oprit, nu mai ninge,
Suntem pretutindeni, doar noi.

Te-aş ruga să rămâi în cețuri,
Să respir fiecare pală de vânt,
Voi plăti în cer oricâte prețuri,
Să aud şoapta-ți lină, al tău sfânt cuvânt.

Timpul ne ucide suferința,
Noi ne-am transformat în divin,
Trenul ce vine nu pronunță sentința,
Doar tu iubito ești dulcele- mi vin.




Doar noi....

Doamne,ce plouă astăzi iubire,
Dar suntem aici, în acest motel,
Hai să lăsăm ploaia în pace,
Să descoperim supremul mister,
Vino ,povestește-mi de tine,
De singurătatea ce te apăsa,
Sparge trecutul și vino în mâine,
E aici un suflet ce te aștepta,

Emoții ne-ncearcă dorințe ascunse,
Ferim priviri timide fără de sens,
Te rog să te schimbi,ești încă udă,
Vreau să pătrund al tău înțeles.
Nu mai roșii, nu-și are rostul,
Ești a mea femeie,sunt al tău bărbat,
Așa a hotărât demult Universul,
Iubirea divină să se nască-n păcat.
Te admir cum te unduiești ca o șoaptă,
Și o liniște caldă mă cuprinde suav,
Tu nu poți fi o iluzie oarbă,
Ești femeia-inger pe care-o căutam.
Ahh,doamne,ce frumos mângâi,
Simt cum renasc precum un zefir,
Buzele-ți pline îmi sărută fruntea,
Te asemeni minune cu-n dalb heruvim.
Trupu-ți de nimfă se lipește de mine,
Simt că dorește să fie alintat,
Tresalt plăcut și cobor în iubire,
Tu mă cuprinzi și plutim delirant,
.
Nici nu mai știm dacă plouă afară,
Dar ceasul ne-arată că timpu-a trecut,
Lacrimi de dor se nasc în suflet,
Depărtarea- ntărește iubiri în tumult





Flacără dincolo de timp

Să stai aici,la gura sobei,
Este sublim,este frumos,
Dar tu-mi lipsești și nu-i totuna,
Mi-e dor dor de gându-ți maiestuos...
Aș vrea să fi mereu cu mine,
Prin munți,pe văi și în abis,
Dar ești departe și eu sufăr,
Al tău fior nu l-am atins...

*
Aș vrea să mă transform în flăcări,
Să te cuprind încet,pe înserat,
Să gust din pielea-ți prea suavă,
Să-ți mângâi trupul parfumat.
Te înconjor cu-a mea căldură,
De doruri reci să te dezbrac,
Să te stârnesc ca pe- o furtună,
Fiorii-ți vii să-i gust hulpav.
Îți simt orgasmul din privire,
Mă vrei în tine peste tot,
Îți este dor de nemurire,
Ce ți-o transmit dulce odor.
Fiorii tăi se joacă-n mine,
Ai vrea,dar nu-i poți stăpâni,
Mă vrei fierbinte,ard în vise,
Sunt flacăra pe care-o știi.




Rază de soare

Bună dimineața rază de soare!
Bună dimineața rouă de pământ!!!..
Atinge-mă, te rog ,cu a ta căldură,
Și absoarbe-mă ușor în cerul tău sfânt...
Te voi topiii!!!
Da,topește-mă cu splendoarea ta,
Fiindcă voi renaște în mii de iubiri

*

Plutești printre trandafiri de iubire,
Șampania curge olimpic pe al tău nud,
Plouă cu mângâieri și tandre zefire,
Acum,devorez tantric,trupul tău crud

Natura intră lin pe fereastră,
Și te cuprinde în mreje fierbinți,
Tremură pe masă,o glastră albastră,
Când este atinsă de suave dorinți.

Aș vrea să uiți de tine iubire,
Să nu creezi bariere ce dor,
Cuprinde-mă tot și ia-mă din zare,
Căci fără tine sunt doar un nor.




Atât de puțin

Aștept ca timpul să treacă printre stele,
Să admir tăcut o lună prinsă-n nor,
Tu ești stăpâna gândurilor mele,
Mă contopesc în al tău dor.

Mai e puțin din depărtarea noastră,
Petale de iubire atât de lin plutesc,
Vraja privirii tale e albastră,
Te ador iubito,te doresc...

Mă las cuprins de clipa-n care,
Te voi atinge c-un divin sărut,
Ne vom scălda frumoși în dalba zare,
Minunea vieții pure în noi a apărut.




Mistere

Din temelii se cutremură ziduri,
Zidite din teamă,ură,minciună,
Te invadează felurite gânduri,
Și simți celestă,bună căldură.

Afli în noaptea grea adevăruri,
Dintr-o- ntâlnire ce nimic n-anunța,
Conștientul se zbate să dea în lături,
Lumina speranței ce te aștepta.

Șocuri de-uimire te răscolesc,
Și-ncerci să afli necunoscutul,
Dar ești prea plină de ce-i lumesc,
În al tău suflet se macină lutul.

Dezbracă- te de mituri și falsuri,
Și pășește goală spre început,
Te vor lovi grele talazuri,
Dar se v-a naște un nou absolut.





Candoarea absolutului

Stau în diminețile zorilor,
Când ceața,încă, nu a fugit,
Caut splendoarea norilor,
În apusul rumen sau în răsărit.

Închid în mine gustul cafelei,
Și mă pregătesc să răsar,
Să îmi plimb sufletul pe alei,
Învăluite într-un ruginiu bizar..

Ridic privirea spre clepsidră,
Și număr firele de nisip,aurii,
Destinul se va transforma într-o hidră,
Iar temerile tale vor muri.

Absolutul s-a contopit în candoare,
Când două suflete s-au întâlnit,
Aburi de vise trasced în splendoare,
Tu ești un mic punct din infinit.




Taina privirilor tale

Buzele grele sunt crăpate de sete,
Foamea de tine se transformă în dor,
Urlu în noapte ca lupii în cete,
Fără de tine presimt c-am să mor,

Nu mai pot respira, nu am aer,
Te doresc frumoaso tot mai mult,
Clipele se răsucesc pe-al timpului caier,
Viața din mine se preface-n tumult.

Aș vrea să-ți sărut ochii angelici,
Să-ți răpesc chipul cu un sărut,
Dă-mi nemurirea zeilor antici,
Atinge-mi fiorii cu trupul tău sfânt.




Puritate

E-atât de trist afară,
Iar tu îmi ești departe,
Mi-e dor de a ta privire,
Ce-a alungat o noapte,
Îți simt iar răsuflarea,
Și dorul mă cuprinde,
Copacii plâng cu frunze,
Ce vor din nou să-nvie,
Să cânte al tău suflet,
Când inima-mi tresaltă,
Te vreau pe veci în mine,
Iubirea mea curată.




Eliberare

A 16 cea noapte te bântuie,
Cu insomnii născute din șoc,
Simți că ceva trebuia să se...
Dar deja s-a întâmplat,
Oare e bine? Oare ce să fac?
Mintea se divide în febrilitate,
Și dorința ce te mistuie lăuntric,
Ca o pedeapsă pronunțată de...
De ce? De cine?
Poate de fuga ta spre nicăieri.

Oricât ai vrea să te minți,
Simți cum se nasc copaci din mine,
Și ai vrea să mă răstignești,
Să mă prefaci într-o scoarță dură...
Să mă simți total,
Lasciv,carnal, să te lipești,
De seva-mi parfumată lubric,
Ce se prelinge ca o mântuire zeiască,
Pe sânii tăi goi si...
Fierbinți? De așteptarea,
Ce ai uciso ,rece, în plină zi.




Vis de iubire

Dinții noștri s-au lovit de patimi,
Iar buzele dornice se contopeau,
Deliruri și zboruri continuau nebunia,
Vise ascunse în inimi se împlineau.

Nu mai aveam aer,tot amuțise,
Frunzele priveau iubirea din noi,
Soarele ne strălucea lin fericirea,
Eram în poiana mică doar noi.

Te mângâiam suav de-o veșnicie,
Sărutam pătimaș ochii tăi dulci,
M-ai tulburat cu lacrimi prea fine,
Ce le-am gustat în amurg de năluci.

Tu m-ai lăsat să văd viitorul,
Atunci când sufletul tău era chin,
Ți-am simțit pe pleoape dorul,
Și astfel,acum,trăiești tot din plin.




Sunt al tău

Legământul s-a născut din vise,
Și a consimțit iubirea din zori,
Deșerturi dispar în tăceri nezise,
Suntem uniți de multiple candori.

Ești a mea pentru o eternitate,
Și am jurat s-alung orice nor,
Să-ți aduc în suflet seninătate,
Acum,iubito nu mai vreau să mor.

Tu ești esența rece a nemuririi,
Ești tot ce-i drag și tot ce-i sfânt,
Pe ochii-ți moi renasc trandafirii,
Îți savurez existența și al tău cuvânt.
.



Trecut,viitor...

Ce a făcut pentru tine trecutul?
Ți-a dăruit curcubee de flori?
Te-a înălțat până la stele ,
Poleindu-te cu petale de nori?
Sau ți-a dat nemurirea clipei,
Când ai avut nevoie de ea,
De ce renaște trecutul,
Când fericirea e în inima ta.

Întreabă-te de ce fugi în ceață,
Și refuzi să revii la normal,
Un nebun îți dă dreptul la viață,
Iar tu aduci teama cumplitului...dar...

Poate că-ți înțeleg frământarea,
Ce încă persistă în frigul bizar,
Meditează departe de tumultul lumii,
Și decide-ți viitorul înger hoinar.

Soarele tău s-a ascuns în șoapte,
Așteptând cuminte verdictul final,
Ce îl vei da intr-o seară,
Învăluită în flori de santal.




Insomnie pentru pian si orchestră
Opus 2

Tulburător momentul...
Stau gânditor în transă,
Și-mi frec țepii din barba,
Ce crește iar și iar,
Mă-nțeapă în orbite,
Sorgintea lor cea sură,
Ochii-mi sclipesc patetic,
În noaptea dusă-n van.

A câta noapte albă...
Nu realizez defectul,
Mi-e soră insomnia,
Și nu știu cum să scap,
De hâda ei povară,
De greaua ei ispită,
Mă paște nebunia,
Unui privit pe geam.

Trezesc clipe plăcute,
Ce vin din altă viață,
Căci temnița din astăzi,
E greul meu samar,
Uscată- mi este ființa,
Și ale mele buze,
Tânjesc după iubirea,
Ce dusă e-ntr-un...dar.

Și-aș vrea să fie soare,
Dar gerul nu mă lasă,
S-aduc mici curcubee,
Într-un deșert bizar,
Aștept o descleștare,
Să urle al meu nume,
Și ce va fi să fie,
Va fi pe-al tău altar.




A venit seara...

A venit seara,dezrobește-mi simțirea,
Înalță- mă tandru spre cer fără vânt,
Învinge-ți teama, animă dorința,
Fii fericită,aici, pe pământ,
Dă-ți încă o șansă la fericire,
Alungă tristețea din sufletu-ți sfânt,
Nu renega iubirea prea pură,
Căci ți-a fost dată în trup și în gând.

Uită pe veci trecutul,durerea,
Soarta ți-e bună,nu pregeta,
Privește un suflet ce te dorește,
Și vrea să rămână în viața ta.

Acum e momentul nemuririi tale,
E răscrucea prezisă atunci de demult,
Slăvește minunea vrerii Sale,
Și zbori pe zefire...sau mori regretând




Târziu în noapte...

Coboară pe buze safire de noapte,
Căldura din tine mă cuprinde mortal,
Ne împletim tandru iubirea în șoapte,
Peste noi cad lin, flori de santal.

Ne contopim năvalnic într-o regăsire,
Palme și-atingeri se aud peste tot,
Două corpuri explodează-n neștire,
Dragostea ucide al Sorții complot.

Edenul coboară în mii de păcate,
Iar tu ai simțit al vieții tumult,
Gust siderat din coapsele-ți extaziate,
Ce au primit botezul orgasmului sfânt.

Oare am dormit în brațele tale?
Te simt în mine, dar nu ești taifun,
Ești clipe de vis invelite-n petale,
Simt iar și iar al tău cald parfum.



Evadarea din ieri

Mă uit la pixul ce-l țin în mână,
Și aș dori... să scriu...Dar mă opresc,
Dragostea din noi e prea bună,
Nu-mi găsesc cuvinte prin care s-o slăvesc.

Mă zbat haotic în trăiri intense,
Arunc momente și gust din priviri,
Corpul îmi e plin de plăceri imense,
Savurez năvalnic mici și mari iubiri.

Simt în suflet valuri dintr-o mare rece,
Mă lovesc furtuni,sunt un mal surpat,
Iarna mea-i pustie,timpul tot mai trece,
Am uitat trecutul,nimic n -am salvat.

Recitesc,nu-mi iese.Unde-i simetria?
Nu e concordanță,versul este slab,
Muzele sunt triste ,au aprins câmpia,
Numai tu exiști,ingerul meu dalb.




Plin de iubire

Sunt stâncă-n marea-nvolburată,
Iar tu ești valul meu cel drag,
Nu simt aroma înțepător-sărată,
Sunt răvășit de-un sentiment pribeag.

Ce pot să fac când simt nemărginirea,
Nu mai sun lacrimi în amurgul fad,
În suflet mi-ai sădit frumosul,fericirea,
Nu mai mi-e frică c-am să cad.

Ești tot ce și-a dorit a mea simțire,
În stoluri line grijile îmi trec,
M-am dezbrăcat de recea nemurire,
Vreau viața dulce cu tine s-o petrec.

Simt că-s legat de-a noastră veșnicie,
Dorul de tine mă transformă-n far,
Te caut în zarea lipsită de trufie,
Tu ești și vei fi al îngerilor dar.





Infinituri

Da,sunt aici Părinte,
Căci ți-am primit chemarea,
Inveșmântat în vise,
Am tot urcat spre zare,
Și am simțit Lumina,
Iubirea-i lângă mine,
Eliberează-mi calea,
Și dă-mi mii de culori

Sunt punct în echilibru,
Trecut de a Vremii vamă,
M-am lepădat de temeri,
Căci suntem doar noi Doi,
Ne-ai dat din Legea Vremii,
Când a venit ursita,
Lumina din Lumină,
Ne-a prefăcut în Noi.

Nu-i vis,e realitate,
Iubirea-ți e prea pură,
Au auzit-o brazii,
Și sutele de nori,
Am tot urcat pe creste,
Și ai găsit o cale,
Zburăm spre infinituri,
Invesmantati în zori




Moartea nu doare

Simt cum moartea vine din neguri,
Zâmbește perfid,mă vrea în netimp,
Capul mă doare, e plin de friguri,
Caut scăpare,nu mai am timp.

Îngheață încet sângele-n vene,
Respir sacadat,mă agăț de un fir,
Privirea îmi moare,nu ești în mine,
Deșertul ucide un ultim zefir.

Viscolul trece prin vise , năvalnic,
Preface fericirea într-un mic infinit,
Orele plâng într-un vechi ceasornic,
Departe plânge un cioclu cernit.




Delir agonizant

Sălbatic și crud sărut agonia,
Îmi tai fâșii din mine și țip,
În zarea de smoală revăd veșnicia,
Plouă cu flăcări peste un suflet candid.
Biciuri se abat crud peste Soartă,
Pumni mă lovesc în neștire,cedez,
Cuțite se-nfig tot mai tare în inimi,
Fuge divinul din tot ce-i lumesc.
Nu pot muri ,n-a venit clipa,
Plutesc între lumi,de vise hulit,
Mă zbat și cerșesc îndurare,
Dar nimeni n-aude un plâns răgușit.




Așteaptă-mă

Așteaptă-mă maică, vin către tine,
Ține- mi lumină din răsărit,
Roagă luntraşul să vină pe seară,
Să treacă un suflet în infinit.

Nu plânge maică soartă mea crudă,
Crucea ce-o port m-a troienit,
Sunt în război cu păcatele- mi mute,
Și cred că totul e la sfârșit.

Voi privi un răsărit ce moare,
Apoi voi gusta roua ce m-a sfințit,
Voi aprinde tainic o lumânare,
Să îmi vegheze somnul din țintim.

Voi plânge din ceruri,
Voi arde din iazuri,
Iubiri ce au fugit din noi,
Adu- mi lințoiul o mamă dragă,
Şi înveleşte- ți feciorul,
în mănunchiuri de ploi