Floarea- soarelui

 

N-a cunoscut întunericul niciodată.

Fascinată de lumină se roteşte

dinspre răsărit spre apus prin miază-zi

până obosită de-atâta pătimaşă iubire

cade cu frntea-n ţărână

multiplicând în numele dragostei

discul solar.

 

 

Greierii mici şi nostalgici...

 

Greierii mici şi nostalgici

îmi strigă copilăria prin iarbă.

Zadarnic se străduie vremea

cu fierul uitării s-o şteargă.

 

Greierii mici şi nostalgici

îmi strigă dimineţile pe coline

şi-aprind curcubeie de rouă

copilului ce-ntârzie-n mine....

 

                  

 Fântânar

 

           “Sapă, frate, sapă, sapă

             până când vei da de apă”

                   (Lucian Blaga)

 

Râvnind la ne-nceputa apă,

de-atâta căutare-ntr-una,

 

de soare părăsit aprins-am

pe cumpăna fântânii, luna.

 

Prin rădăcini şi printre pietre,

odihnă ne-având niciodată,

prin straturi trec, prin anotimpuri,

spre ochiul de apă curată.

 

Să prind în el, ca în oglinzi,

azur de mai şi curcubeie,

rotiri de păsări, porţi de dor

şi-a versului pură scâteie.

 

La timpul sorocit de-oi fi

de alte tărâmuri chemat

un petec de cer voi păstra -

adânc de fântână-nstelat.



Icoană profană

 

lui Mihai Olos

 

Pe sticla-nnegrită de timp sfântul pare

Rămas prin vreme un semn de-ntrebare.

Printre îngeri şi nouri, stingher şi străin,

A nimerit oare cărui destin?

 

Palmele-i tânjesc după plug, după coasă

Simte mirosul de holdă culeasă

Sfintele din jur îi par fete din sat

ieşite odată cu zorii la secerat

 

Boii, vitele, oile îl dojenesc blajin:

- Ieslea e goală, ne trebuie fân..

Pe furiş, o stea cu coadă

Îl priveşte cu ochi de iscoadă:

 

Sătul de fum şi alelui

Ar vrea să pogoare-ntre ai lui.



Cântecul arcaşului dac

 

 

Săgeţile şi spada au devenit filoane

În palme-mi creşte iarba cu iz de busuioc

Mi-e barba scursă-n cetini şi irişii în astre,

 

Aducerile-aminte – sclipiri cu miez de foc -

Tresar peste gorgane în fulgere albastre.

 

S-au prăvălit prin mine popoare şi imperii

Ce-au zguduit trufaş, a lumii temelie.

Eu am rămas acelaşi sub cerbicia vremii

Purtând prin generaţii neştearsă mărturie

Solia unui neam durată în milenii.

 

Tăind cu plugul brazda, ori săbii făurind -

Cum mi-a fost dat – şi fluiere din os

Nu m-am plecat nicicând în faţă cu Sodome

Ci cântecul de doină, din toate mai frumos,


Ştefan BELLU

 

Născut la 9 iunie 1939 la Cufoaia, Maramureş;

Volume: “Ion Şiugariu – un poet căzut în război”, Baia Mare, 1975;

“Pădurea răzvrătită: Mărturii ale rezistenţei anticomuniste”,

Ed. Gutinul, Baia Mare, 1993;