Poezii de Szilagyi DOMOKOS

Planetă

Domnia ta eşti un norocos,

căci te-ai născut, căci eşti bărbat,

căci eşti femeie,

căci eşti blondă,

căci eşti vîlvoi,

căci eşti brunet,

fereşte-te de diabet

şi respectă viteza legală

de uzură neuropsihică

şi-ai să trăieşti

pînă la capătul vieţii,

ba chiar şi înainte.

Trei lei vă rog.

Penelopa

Te-aştept pentru că ştiu că te întorci;

te-ntorci, pentru că ştii că te aştept.

Un cerc perfect: tu, eu

şi logica perfectă.

Oglinzile, nici ele, nu trăiesc

decît avînd pe cine oglindi.

Aşa ne întemeiem, în fapt şi-n faptă

cauză şi scop – tu ştii.

Atena, ocroteşte-l! Ocroteşte-te.

Noapte şi linişte

Noapte şi linişte şi-a morţii umbră.

Un palmier din palme-alungă

lumina camerei, pe-ascuns dă

ca din aripe, vrînd s-ajungă

spre-o mină care-n cer se-afundă

şi-un curcubeu spărgînd în aer

asupra inimii să-l ploaie,

inima mea, cazarmă sumbră

în care dragostea secundă

după secundă-şi rabdă clipa-n

poziţie de drepţi – ca frica –

de parcă noaptea stă s-o ajungă

şi liniştea şi-a morţii umbră.

Szilagyi DOMOKOS

Născut la 2 iulie 1938 la Şomcuta Mare, Maramureş,

decedat în 2 noiembrie 1976 la Cluj.

Volume de versuri în limba maghiară; în româneşte, „Poeme”,

trad. Constantin Olariu, Ed. Cartea Românească, Buc, 1979.