Poezii de Tirlea Cristian

PARIS

Demult, eu, mi-am plecat din mine.

Mi-am luat drumul ca stăpân.

Nu-mi pasă, dorule, de tine!

Te-am uitat, că-s un păgân.

Din colbul străzii, din minciuni,

făcut-am harpă urâcioasă.

Mă-nchin, acum, cu doua mâini

şi-mi pare viaţa stearpă, roasă.

Demult, eu, am plecat de-acasă

să vad alt cer, nu gri, albastru.

Scoală-te! Pune-te, masă!

Am, cam, uitat. Sunt un sihastru.

Nişte copaci foşnesc-vorbesc în şoapte

şi în Paris este la fel, dar mai departe.

Eu plâng şi râd ca prostu-n noapte.

Mă don Quijotesc iubirile deşarte.

Stai, strâmbă cărare, să te pot urma!

Nu-mi fi duşman, neghiob învolburat!

Eu văd, acum, iubire. Este-n cătarea mea.

Du-mă la ea, călăuză oarbă, drum întortocheat!

Parisul nu-mi plânge respirarea sacadată

şi nici cutezanţa ce a fost odată.

Demult eu stiu că el va veni la mine,

în braţe cu Sena, cu Baudelaire, cu un Bordeaux, cu tine.  

ECCE HOMO

Mamă, iubită mamă,

ne naştem şi ne-om duce...

Dar de ce, eu, pe-o cruce?

Cui greşit-am atât de-aprig?

Tatălui?

Când îl văd mă încălzesc cu frig.

Semenilor?

Nu ştiu.

Nu cred...

C-am încercat să oblojesc şi să dezmierd.

Duşmanilor?

Nu am...

Sau, cel puţin, eu, lor, nu-s.

Cine m-a pironit, pe cruce, sus?

Mamă, nu mai plânge!

Uite-mă!

Mi-s!

Obosit...

Dar mi-s!

Nirvana

Motto:

"Fericirea este satisfacţia tuturor înclinărilor noastre."

Kant

Da, mă înclin spre femeie

şi...mă las să dorm.

Da, mă înclin spre o carte

şi...mă simt fremătând.

Da, mă înclin spre un copil

şi...mă văd surâzând.

Da, mă înclin spre alcool

şi...sper să ţin.

Da, mă înclin pe partea dreaptă

şi...apoi, mă doare spatele.

Da, mă înclin şi te văd

şi...fac pe mortul.

Da, mângâierile tale mă vrăjesc

şi...când se opresc,

mă înclin spre soarta mea,

găsindu-mă...nu prea.

COPACUL


El, pierdut,
fără rădăcini,
îşi roagă solul să-i dea seva,
să-şi găsească un "al lui."

Îi plac toate pământurile,
copacului meu.
Da. Am uitat.
Este-al meu, dar i-aşa de nebunatic că fuge-ntruna,
iar eu, după el.
Am vizitat multe împreună.

S-a-ndrăgostit de-o ghiocea.
El, imensul,
de-o scânteie de primăvară.
N-am putut să-l împiedic.
Le-am fost martor la cununia naturii.
De-atunci a prins rădăcini
şi-mi aduce ploi de tandrețe,
după fiecare iarnă.

Copacul meu este ca mine,
statornic, când iubeşte.

După o eternitate și ceva
am înţeles că nu pot fi el.
Este o relaţie mai mult decât bizară.

Oamenii ne-buni cred că sunt gelos.
Să fim serioşi!
Pe-o ghiocea?
Nu. Nu.
Sunt gelos pe măreţia lui.
I-am spus-o.
M-a-nţeles.
Și-a scuturat lacrimile-n toamnă
suflându-mi, în urechi...
"Şi eu te iubesc,
dar, acum, dorm!"

L-am pupat pe coajă
îmbrăcându-l în speranţe şi obligaţii...
Vreau să-mi aduci, mereu şi mereu,
ploi de tandreţe!

DINTOTDEAUNA

Născut în iarnă,

fug, prin zăpadă,

după tine.

Eşti caldă ca soba cabanei

încolţită de munţi

şi te mai întrebi

de ce te caută excursioniştii.

Mulţi s-au rătăcit sau au abandonat,

din lipsă de provizii sau, poate, de ambiţie.

Important este că numai eu am găsit

scurtătura scurtăturii.

Munţii, cu copacii lor

încărcaţi de semne turistice,

mi-au îndreptat paşii,

după multe căutări zadarnice.

A fost mai greu la început,

până am înţeles semnificaţia

triunghiului galben...

"Nu obosi! Drept înainte!"

Apoi, a cercului roşu...

"Ce faci? Mai ai puţin!"

Pentru ca, mai târziu,

după doi brazi şi un ciot golaş,

dunga albă să-mi spună...

"Bine-ai ajuns, norocosule!"

Împlinisem un secol

de când te căutam prin nămeţi.

Ai încercat să dispari topindu-te

şi,de atunci, ca de fapt

dintotdeauna...

Născut din zăpadă,

fug, prin iarnă,

după tine.

Cristian Ţîrlea

Născut în aprilie, patru, 1962 în Bucureşti.

Activitate profesională:

                             - Fost angajat în “Teatrul Mic”- Bucureşti.

                             - Fost angajat în hotelul “Claridge”- Paris

Activitate de scriitor:

                               -”Tu însămi, însuţi eu”- dialoguri lirice - 2012

                               - “A treia carte. Poezii”- Antologia Cenaclului literar “Lira 21″- 2013

                               - ”Nemuritorii cuvintelor”- Antologia "Popasuri culturale româneşti - 2014

                               - "Să nu-l uităm pe..."- Antologie de poezie - 2014

                              - "În aşteptarea sărutului promis..." Antologie de poezie - 2015

Am început să scriu poezii la vârsta de 15-16 ani. Imboldul?

În poezie, îmi exprimam şi îmi exprim mai bine, mai corect, mai cursiv, sentimentele.