Dezideratele iubirii

Tovarășă, să iubim un poem ca pe un poem,
Să iubim un sărut ca pe un sărut,
Să iubim un blestem ca pe un blestem,
Să iubim un dans ca pe un dans,
Să iubim o floare ca pe o floare, 
Să iubim iubirea, tovarașe dragi, dacă nu doare...

Când nu prea doare


Când nu avem cu ce scrie, iubito,

Ne lăsăm peste orice lucru bătut în cap

De noi...

acel lucru, ciudat,

deloc nu ne convine...

Când nu avem cu ce scrie, iubito,

Ne lăsăm o umbră

Peste soarele

Care

nu

mai

apare

Când nu avem ce scrie, iubito,

Ne amintim

Că totul din noi

Ne mult prea doare...

La curtea vocalelor curtate

 

Știi, iubito, la ce bun

trebuie să-ți amintesc:

dragoste se scrie cu a de la Adam

și cu un e de la Eva...

amândoi au fost la fel de sinucigași

precum Romeo sau Julieta

doar că Adam și-a lăsat mărul mușcat

iar Eva s-a luat după șarpe

ciudat este

că nu știi, iubito,

că și a și e

sunt vocalele cel mai des curtate

 

Eu, nebunul de fericire

 

Să-mi spui cuvinte dulci, de-amor,

Să mă păcălești, că mă mai iubești,

Chiar atunci când

îmi calci cămașa sufletului

în picioare

Să-mi zâmbești a minciună

și să mă strângi

la pieptul tău

care a dat multă viață

Să-mi amăgești gândurile

chiar atunci când nu ești sigură

dacă mai vrei să trec

testele iubirii

la prima vedere

apoi să-mi arunci

lacrimi fierbinți

peste trupul meu

presărat cu iertare

și să mă iubești ca-n prima noapte

de dragoste nesăbuită...

Peste toate acestea,

nici măcar eu, nebunul de fericire

nu voi putea să trec

fără un zâmbet trist, de hoinar...

de rătăcitor...

de simplu zar...


Să altă viață

 

Eu să știu

Tu să vrei

El să plece

Noi să aprindem

Voi să fițe

Ei să înceapă...

Eh, asta-i altă viață!


De ce

 

De ce te-ntrebi

că plec?

De ce te-ntrebi

că vin?

De ce te-ntrebi că trec?

De ce te-ntrebi

suspin?

De ce te-ntrebi de dor?

De ce te-ntrebi... venin?


Când mă folosești

 

Știi, iubito, mă folosești

Ca pe-un ciorap

aruncat la întâmplare

Știi, iubito,

mă folosești

și nu mă doare,

mă folosești

ca pe un prost

pe care-l

săruți să nu moară...

cu tine

viața mea este

într-un dor

și-o doară

 

Zăpezile cu zurgălăi

 

Printre zurgălăi,

Am adunat viețile noastre.

Apoi, întâmplarea ne-a pedespsit.

A furat o culoare

Din pictura noastră

De la infinit...


Emisferei cerebrale

 

Să nu-mi spui că

m-ai preferat

multora dintre nebunii

emisferei cerebrale...

Să nu-mi spui că dorul de mine

te mai doare

Să nu-mi spui

că vei mai trece pe la mine,

să nu-mi spui că vei mai trece pe la noi

ascultând, aiurea

cum foșnesc pomii goi...


Plictiseala ta

 

Câteodată ești atât de tristă

Încât nu-mi asculți florile

De nu-mă-uita

Pe care ți le-am cules

Din camerele mele de

Boem neliniștit

 

Câteodată ești atât de fericită

Încât nu știu dacă mai m-ai iubit

Câteodată ești atât de rea încât

Nu-mi cred zilelor că m-ai găsit

 

Altădată ești atât de ceasornic

Încât nu-mi dau seama decât

De plictiseala ta... fără de început

Fără de sfârșit...