(12) POEZIE SCRISĂ DIRECT PE SUFLET

Autocarul care gonea spre Oradea trepida ușor sub greutatea amurgului, iar înăuntru, zumzetul călătorilor se stingea treptat. Pe scaunele din spate, destinele a doi studenți se intersectau pentru prima dată. El, student la Litere, privea pe fereastră cu ochii unui viitor poet, căutând metafore în ritmul ștergătoarelor de parbriz. Ea, studentă la Geografie-Istorie, urmărea harta cu pasiune, visând deja la ziua în care va ghida grupuri de turiști prin labirinturi pline de mister și trecut.

Cei doi s-au luat cu vorba de la o simplă întrebare despre relieful care se profila în întuneric. El i-a vorbit în cuvinte calde, ritmate, transformând realitatea în vers, iar ea i-a răspuns cu povești despre cetăți uitate și straturi de pământ care ascund secrete vechi de secole. Băiatul o simpatiza; era o prezență proaspătă, inteligentă și plăcută. Fata, însă, simțea cum fiecare cuvânt al lui îi pătrundea adânc în suflet. Se îndrăgostea iremediabil, fascinată de sensibilitatea lui ascunsă.

Ajunși la destinație, vraja drumului nu s-a rupt. Au decis să prelungească magia acelei întâlniri și au pornit spre Băile Felix. Acolo, într-o cameră de hotel învăluită în penumbră și șoapte, au trăit o noapte de neuitat, o noapte în care trupurile și idealurile lor s-au contopit perfect. Însă, odată cu răsăritul, realitatea i-a readus cu picioarele pe pământ. Cei doi, Radu și Valeria, s-au despărțit pe peronul gării, zâmbind nostalgic, fără promisiuni, fără numere de telefon schimbate în grabă, crezând că a fost doar o idilă frumoasă între doi tineri.

Timpul a trecut, iar facultatea s-a terminat. Pentru Valeria, însă, ecoul acelei nopți nu s-a stins niciodată. A realizat, cu o durere surdă, că inima îi rămăsese blocată în acel autocar spre Oradea. A încercat disperată să dea de el, a întrebat pe la facultate, a căutat printre cunoscuți, dar tânărul poet părea să fi dispărut în neant.

Zdrobită de o dragoste care o mistuia pe dinăuntru și pe care nu o putea uita, tânăra a ales o cale radicală. S-a retras din lume, căutând liniștea acolo unde zgomotul marilor orașe nu mai putea ajunge: la o mănăstire izolată, ascunsă între munți și păduri bătrâne. S-a călugărit, îmbrăcând hainele cernite ale renunțării. Maica stareță, aflând că noua soră este licențiată în geografie și istorie, a numit-o în funcția de ghid al mănăstirii, considerând că harul și cunoștințele ei trebuie puse în slujba pelerinilor.

Între timp, viața lui Radu luase o turnură strălucitoare. Tânărul de altădată devenise un profesor respectat la un mare liceu din țară și, în paralel, un poet renumit. Publicase deja câteva volume de versuri primite cu entuziasm de critică, iar în unele poeme de dragoste, ascunse printre rânduri, încă mai dăinuia umbra unei fete dintr-un autocar, o muză pe care nu o mai găsise niciodată.

Într-o primăvară caldă, profesorul a organizat o excursie tematică pentru elevii săi, un tur al celor mai frumoase mănăstiri din zonă. Autocarul plin de adolescenți gălăgioși s-a oprit în parcarea mănăstirii unde tânăra Valeria își găsise refugiul.

Elevii s-au strâns în curtea interioară, liniștiți brusc de măreția locului. Dinspre chilii a înaintat spre ei ghidul mănăstirii. Purta straie monahale, iar chipul îi era încadrat de broboada neagră, însă ochii îi păstraseră aceeași vie curiozitate din studenție.

A început să vorbească prezentând istoricul zidurilor și vechimea icoanelor cu o voce calmă, melodioasă. Profesorul, alias Radu, care își nota ceva într-un carnețel, a încremenit la auzul acelei voci. S-a întors brusc. Privirile lor s-au întâlnit peste capetele elevilor.

Timpul s-a oprit în loc, exact ca în noaptea de la Băile Felix. În ochii ei, dincolo de resemnarea monahală, a sclipit o lacrimă de recunoaștere și o dragoste ce nu murise niciodată. În ochii lui Radu, uimirea s-a transformat rapid într-o durere profundă și o înțelegere tardivă a tot ceea ce pierduse. După ani lungi de tăcere și rătăciri, destinele lor se intersectau din nou, lăsând în urmă doar ecoul unei poezii scrise direct pe suflet.

Ceea ce va urma să se întâmple rămâne la imaginația și la latitudinea fiecăruia dintre voi, dragi cititori.