CÂND VULPEA NU E NICI MĂCAR...VULPOI

 De câte ori pleca Dumitru , ca un mare negustor ce era, prin alte părți după chilipiruri, Ioana tăia repede o găină grasă , din cele fără număr din ogradă, punea de-o zeamă acră și-o friptură, înfigea ceaunul în dura cea mare a plitei și perpelea repede o mămăligă, apoi pregătea un mujdei de-ți lua gura foc, dar avea ea grijă , femeie pricepută fiind, să pună pe masă și- o ulcea mare cu vin, care să stingă vâlvătaia și se punea pe așteptat, cu ochii pe fereastră și urechile ascuțite.  Cum auzea...Foaie verde foaie lată/ Ieși Ioană pân" la poartă...sărea ca arsă, deschidea ușa într-o clipită, și din doi pași la poartă era!
- Ai venit Gheorghiță?...intră repede să nu te vadă careva, și mai ușor cu cântatu...c-o mai fi cineva pe-afară, și atât ne-o fi...de n-o afla Dumitru...vai de capu și-al meu, și-al tău!
-Să afle Ioană, să afle!...că nu eu l-am pus să meargă la ai tăi să te ceară de nevastă. I-a trebuit femeie tânără și frumoasă...să tragă ponoasele...asta zice toată lumea! Ori să stea să o păzească...da el s-a însurat cu negustoria, nu cu tine...mai mult plecat decât acasă...vezi bine. Și nu e păcat de tine să stai ,singură -singurică atâtea nopți? Și știi că eu te-am îndrăgit primu...și tu pe mine...dar n-a fost să fie! Acu...alta e socoteala...tu nevastă tânără...mai mult singură, eu holtei...dar priceput la iubit...potriveală...n-ai ce zice!

-Hai , lasă vorba și intră mai repede, că se răcește mămăliga.
Când auzea Gheorghiță de mămăligă, lăsa vorba neterminată și intra în casă , se așeza la masă și ...dă-te burtă la o parte...că pricepută mai era Ioana , chiar la toate pricepută! Și se ospătau ei amândoi, după care începeau a judeca patu până spre zori de ziuă, când Gheorghiță ostenit mai ceva ca după o zi de coasă , musai trebuia să plece. Pleca privind cu jind la Ioana care se așeza mai bine între așternuturi pentru a prinde și ea un pui de somn până la ziuă.
Asta până când...într-o vineri după masă , Dumitru îi zise:
     -Ioană, pregătește-mi ceva merinde de drum, pune o pătură în căruță, și spune-i lu" Ion să înhame caii. Plec la târg până-n asfințit, să fiu mâine dis de dimineață acolo, așa mi-i treaba, până în răsărit de soare. Ioana făcu ochii mari dar nu întrebă nimic, tăcu chitc,apucându-se de ce i se ceruse. Între timp, începu să facă socoteli numai de ea știute.
-Cum să fac...pe cine să trimit eu vorbă?...pe...da nu-i bine, mai bine pe...ori pe...Și ce să tai? O găină ori o puicuță din vară?...Găina ar fi mai gustoasă, dar fierbe greu, mai bine o puică...ori un boboc de rață?...nu-i bine, îmi ia timp la jumulit...tot mai bine o puică!
      -Gata , ai pus merindele?...Ion a înhămat?...că mi-e grabă a pleca , întrebă Dumitru.
-Gata, toate pregătite, drum bun Dumitre, mergi sănătos...și nici n-apucă să iasă căruța pe poartă, că Ioana era deja în poiată cu puicuța-n mână. Si-apoi rezolvă și cu...vorba!
     - ,,Foaie verde, foaie lată"...și ieși Ioana-n dată!
-Ai venit Gheorghiță?...hai iute...că a plecat al meu pe nepusă masă. Hai că am pregătit ceva la repezeală...și la repezeală și mâncară, dornici a judeca patu...Dar mult nu trecu și ....,, Hooo!...sări Ioane și deschide"!...auziră ei deodată.
-Sări Gheorghiță!...iute c-a venit Dumitru! Ce l-o fi adus înapoi? ...și sări acesta ca ars. Ea se repezi să strângă repede masa, punându-le care pe unde...el să-și tragă nădragii și cămașa. Ea o zbughi spre ușă pentru ai tăia calea bărbatului , în timp ce Gheorghiță o zbughi pe fereastră tulid-o prin grădină printre câinii care începură a lătra ca apucați!
-Ce-ai pățit Dumitre de te întorseși așa de grabă? Îți ieșiră hoții-n cale?... Doamne ferește! ...zise ea ieșind cu ușa grămadă în tinda casei făcându-și cruce .
-Nu-mi ieșiră hoții-n cale Ioană, alta-i treaba! Ia zi-mi tu mie...greu ți-e noaptea fără mine?
-Vai de mine, ce-ntrebare-i asta?...greu îmi e, dar m-am învățat...altceva ce am de făcut?
-Ai avea...Ioană, ai avea! Să păzești găinile mai bine bunăoară, că de câte ori plec, lipsește câte una. Ioana, se albi la față cum e varu, dar se ținu tare.
-Ce vorbă e asta Dumitre!...de unde știi tu?...La câte avem...greu să le ții socoteala! Și-apoi, cam demult dă roată-o vulpe...știi bine, ți-am tot zis că de câte ori ești plecat, se omoară câinii în lanț lătrând de au sperit și vecinii.
-Ca acum, să înțeleg că latră câinii noaptea toată?
-Ca acum Dumitre, vezi bine...auzi cu urechile tale, vulpea arz-o focu ațâță câinii dând târcoale...musai ar trebui un laț pus...poate s-o prinde ...să vezi cu ochii tăi! Ori alta ți-e bănuiala, Doamne ferește, și nu te încumeți a zice, zise Ioana sfidătoare, având toată încrederea că vorba ei, literă de lege e!
-Auuu! Se auzi dintr-o dată dinspre fundu grădinii, și o înjurătură ca la mama ei, nu întârzie s-apară!
-Vulpea Ioană, ai zis?...eu bag seamă că e ditamai vulpoiu...Hai Ioane, să mergem să vedem ce-am prins!...Că am uitat să-ți spun nevastă: înainte de-a pleca, cu gând de a mă-ntoarce pe nepusă masă , că demult am eu o bănuială că nu-ți petreci tu nopțile numărând la stele când ești singură, am pus un laț zdravăn la poarta din grădină...doar doar o cădea ceva în el...și bag seamă că deja s-a...prins.Și plecă Dumitru cu felinaru-n mână, urmat de Ion cu-un ditamai ciomagu și de Ioana care călca în urma lor ca pe ace... pregătită în orice moment să facă stânga împejur și s-o ia la picior! Căci...la poata grădinii, Gheorghiță, cu pălăria pe cap , cu cămașa în mână și cu picioru prin în lațu pus de Dumitru, se uita spre ei ca un vulpoi prins cu găina-n bot!
-Asta e vulpea de care spunea-i Ioană?...Ioană!...Ioană! Dă-i Ioane,lui pentru amândoi!...Dă-i cât poate duce, că la câte găini a mâncat...