Gândăcelul

Într-o zi călduroasă de vară un gândăcel mic și colorat în culorile curcubeului a ieșit din adăpostul pe care și-l săpase cu greu în trunchiul unui copac și, însetat a pornit în căutarea unui strop de apă...Soarele era sus pe cer și razele lui strălucitoare se reflectau jucăușe în carapacea gândăcelului dar lui nu-i păsa căci îi era tare sete și era foarte atent la susurul izvorului ce se auzea undeva în vale...Piciorușele lui ca firișoarele de ață treceau sprintene peste frunzele și crenguțele ce-i ieșeau în cale și nu peste mult timp a ajuns la izvor...dar vai...apa curgea așa de repede că i s-a făcut frică să se aplece peste unda limpede și, deznădăjduit s-a așezat jos pe mal și privea cu tristețe apa...Deodată în spatele lui un foșnet i-a atras atenția...A privit cu atenție prin lăstărișul des și a observant o umbra apropiindu-se...Două urechi mari și-au făcut apariția apoi un ghemotoc de blană alba s-a rostogolit până la marginea apei...Cu poftă și-a băgat botul în unda limpede și a început să bea...
-Ce bună este...Nimic nu e mai bun ca o gură de apă rece într-o zi așa de călduroasă!
Fericit își șterge cu lăbuța picăturile de apă rămase pe mustăți și tocmai vrea să plece când dă cu ochii de micuțul gândăcel ce-l privește cu uimire...
-Bună...Ce faci? Ai venit și tu să bei apă? Așa-i că este foarte bună?

Făcându-se parcă și mai mic decât era gândăcelul i-a răspuns cu glas tremurat:
-Da...cred că e bună...nu știu...nu am reușit să beau...mi-e frică să nu cad în apă!
-De ce nu spui așa frate? Stai că rezolv pe data! Îndată iepurașul aleargă spre lăstărișul din apropiere și cu dinții lui ascuțiți rupe o rămurică dintr-un tufiș și întorcându-se o așează încet peste o piatră ce se vedea pe marginea apei...
-Așa...uite poți să pășești pe crenguță și vei ajunge la apă să bei!
Gândăcelul se uită neîncrezător dar setea ce devenise tot mai mare îl îmboldi de la spate și prinse curaj...Ușor...cu pași mici se cățără pe crenguță apoi aplecându-se puțin ajunse la apa rece și curată...Sorbi cu poftă și un oftat de ușurare răbufni din pieptul lui:
-Adevărat...e tot ce poate fi mai bun într-o zi călduroasă...Mulțumesc prietene!
-Mă bucur că te-am putut ajuta!.Mă duc...mă grăbesc că imediat umbra mea va începe să mă alerge și deja mi se face teamă...poate ne mai întâlnim! Iepurașul a luat-o la sănătoasa în timp ce gândăcelul, acum fericit s-a întors spre ascunzătoarea lui din trunchiul copacului sperând ca într-o zi să-l mai întâlnească pe acest prieten atât de minunat!