Șmil și subteranele cetății Tomis

Faleza înaltă a Constanței e găurită ca un șvaițer! Partea nevăzută cuprinde numeroase galerii construite în malul stâncos-calcaros, hrube întortocheate, catacombe având ieșire directă la țărmul mării. Tunelele dăinuie încă din antichitate și localnicii le săpaseră ca ultim refugiu secret pentru adăpostirea lor, în caz de năvălire a hoardelor străine. Bezna stăpânește tainițele părăsite, iar ele nu-s bântuite acum decât de gândaci negri și guzgani maro-cenușii de toate mărimile, mișunând neîncetat în căutare de hrană. Multe din coridoarele subterane sunt actualmente astupate! Deasupra lor tronează protectorul și gânditorul Ovidiu, și alte numeroase zidiri masive; cele două bănci Națională și Agricolă, fosta Primărie, Geamia, Catedrala, Sinagoga, Biserica greacă, Mozaicul antic, muzeul de Arheologie și de artă, alte edificii vechi ai căror proprietari sunt fugiți ori expropriați abuziv, toate acestea stârnind imaginația și vedeniile puștilor de vârsta lui Laur. Gașca se-învârtea toată ziua prin împrejurimi, și puteau pătrunde ușor strecurându-se printre bârnele aruncate alandala, cărămizi, resturi de ciment și var, și dulapi din lemn montați să blocheze intrările. Numai puțină îndemânare, curaj, voință și lumea ar fi fost a lor! Lanterna era nelipsită din echipament şi un ciocan bine ascuns între haine, constituiau sculele suficiente să își facă loc în subteran.

Ar mai fi meșterit puțin şi intrarea era liberă! Însă majoritatea băieților evitau aceste incursiuni în lumea șobolanilor, dar ca întotdeauna exista unul mai temerar, mai iscoditor, mai scormonitor și perspicace printre ei, care nu se dădea înapoi de la nimic. Printre acești băieți se ivi unul al cărui curaj nebunesc era ieșit din comun
Cu Roland Șmil un băiat înalt, gras, cu ochii deschiși la culoare și o puzderie de pistrui pe fața lui roșcovană se împrietenise din clasa cincea. Deseori Laur îi preda caietele personale, de curat, să copieze acasă temele rezolvate pentru școală. Doamnei Șmil îi era simpatic; divorțată, își îndemna mereu fiul să-l invite la ei, să-i arate și lui cum să caute și să depisteze soluțiile matematicii! Micuță, slăbuță, cu ochii triști, pistruiată până și-n vârful nasului, toată ziua era plecată la muncă, iar când se-întorcea obosită acasă îi oferea fiului ce avea mai hrănitor în traistă. Dacă Laur se nimerea pe acolo îi dăruia bucuroasă și lui din bunătăți.
Aveau un apartament micuț, la două străzi paralele distanță de casa lui Laur… era amplasat într-un demisol cu-n hol întunecos și plin de uși ferecate. Acolo viețuiau tot felul de persoane dubioase Îl apuca groaza când trebuia să intre pe coridorul lung, încărcat permanent cu mirosuri pestilențiale, amestecate cu aroma verzei greu de suportat, pregătită pe lampa cu gaz, și îl hotărau deseori să nu vină la Șmil acasă, deși aveau camere curate și bine aerisite, preferând mișcarea liberă prin mahala.
Într-o bună zi Șmil, cotrobăind prin galeriile boltite de sub Banca Națională, a dat de-o grotă închisă la un capăt cu o ușă neglijent descuiată! Trecând pragul încăperii a găsit un raft plin cu fișicuri și monede rablagite așezate în ordine. Banca le pregătise pentru reformă la topitorii însă pentru Șmil nu conta acest fapt, însemnau valori! Descoperise tezaurul lui Ali Baba! Desigur, n-a așteptat invitație specială, şi-a umplut buzunarele cu monede valorase dar uzate și găurite de 50 de bani, un leu sau trei, și, și-a luat tălpășița nevăzut, neauzit, lăsând vraiște încăperea. A doua zi s-a ghiftuit cu dulciuri la chioșcul din curtea școlii. Bineînțeles, din dulciuri a împărțit câteva și cu amicul lui cel bun. Minunea, adică banii, s-au terminat repede însă Şmil i-a spus:
• Fii liniștit! Am dezgropat o comoară inepuizabilă sub Bancă! Știu că ai oroare să vizitezi acele locuri așa că mă voi duce singur, la noapte! Vezi… nu spune nimănui pe unde cotrobăi eu de obicei!
Egoist, n-a vrut să știe și ceilalți de găselniță, însă acolo surpriză, îl aștepta miliția! Scandalul a fost mușamalizat de toți, Şmil fiind minor. Cu această ocazie a aflat de puterea acestui cuvânt, minor! Câteva reguli, decrete şi legi de bază pentru apărarea și protecția copilului i-au intrat bine în căpățână şi înarmat cu ele îşi putea acum șantaja mămica, care trudea sărmana pentru odorul ei iubit, însă niciodată nu a ghicit ce lovituri ulterioare pregătește fiul, întărâtat și el de visele amicilor naive de îmbogățire pe care și le făureau zilnic!
Pe mulți colegi de clasă, Laur îi pregătea din amiciție* la matematică, ascultând ruga dirigintei, salvându-i în anul acela de corijență, inclusiv pe Șmil, însă pe alții nu a reușit să-i scape din încurcături, deși stătea în banca întâi și le sufla din greu și la celelalte materii. Recunoscători colegii nu-l porecleau decât cu epitete agreabile, modice, și se împăca excelent cu ei. Dar se petrecu în viața lui un caz ieșit din comun! Tatăl unui amic bun, mare mahăr în partidul de guvernământ, avea necazuri cu fiul său la toate disciplinele. Majoritatea profesorilor l-au lăsat corigent și în final repetent, de unde Laur a tras concluzia că nu contează câteodată pe cine ai în spate ci numai ce ai în tărtăcuță!
Astfel a mai trecut încă un an, devenind minori cu buletine în regulă, și-au absolvit clasa VIII-a împreună cu ceilalți. Șmil n-a intrat la liceu, nici n-a vrut să meargă la alte școli înalte să se instruiască temeinic, în schimb mama lui i-a aranjat viitorul… un serviciu lejer la Poșta Română, unde era plătit regește!
Cei doi amici nu se mai întâlneau atât de des însă Șmil, când întâmplarea le intersecta pașii dezordonați, îi mărturisea fericirea lui cea mai mare… câștiga bani cu nemiluita! Mulțumită fizicului impunător, însoțea permanent transporturi de valori.
Într-o altă zi înnegurată, întreaga comunitate constănțeancă a fost consternată! Şmil prietenul său a dat iarăși lovitura! Lucrătorii de la poşta s-au lăsat păcăliţi de figura lui angelică. Nu se auzise până atunci de aşa jaf pe meleaguri dobrogene. După prima livrare de valori din ziua aceea, a dispărut cu doi saci de poştă sigilați, parcă l-ar fi înghiţit pământul. Sacii groși, din piele de vițel aveau scrisori de credit și valori, titluri de proprietate, bani peşin vreo cinci milioane de lei, când un salariu de o mie de lei pe acele vremuri, era considerat excelent. Se orientase repede și exact!
Șmil a fost dat în urmărire generală pe ţară, însă mai bine de patru luni nu a dat nimeni de urma lui. Prada, sacii de vițel și Șmil se volatilizaseră în eter! A fost prins în plină iarnă troienită în teniși, fără nici un bagaj, într-un tramvai din Capitală, fără bilet şi cu 40 de bani în buzunare!
La pușcărie a stat trei luni ghemuit într-o celulă specială, unde nu s-a scos nimic de la el! Peste mult timp se întâlnesc în mahala și-l întreabă Laur curios:
- Este adevărat că ai stat trei luni chircit într-o carceră specifică torturilor? Cum naiba ai rezistat atâta, tăcut ca un mormoloc!
- Da… însă tot nu le-am spus nimic milițienilor! Prea multe n-au putut să-mi facă, sunt încă minor! Mă supraveghează și-acum noaptea, poate-mi divulg ascunzătorile. N-au nicio șansă!
L-a derutat răspunsul lui totuși echivoc! Se rupsese o parte din lumea lor nelămurită… după Laur, l-au terorizat destul în pușcărie.
Acum Șmil, prăduiește America!

amiciție* - Pe vremuri cu acest fel de meditații, se obișnuia ca elevii buni din clasă să-și ajute colegii mai slabi pregătiți la anumite materii. Toate acestea se petreceau în cadrul unor inițiative de întrajutorare sau ,,comploturi” puse la cale de mămicile și diriginta clasei, care sperau ca plozii lor să-și îmbunătățească notele la învățătură.