SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (15)

Avem, asadar, mult timp pânӑ sӑ vedem catedrala, sӑ o descriem şi sӑ discutӑm de toate despre ea, de aceea pornim la atac pe una dintre laturile ei, sӑ descoperim alte minuni messineze.
Nici nu mergem departe, deja pe latura nordicӑ a Duomo pӑtrundem în PIazza Immacolota, unde, întâi, remarcӑm din nou o clӑdire cu decoraţiuni orientale.
În aceeaşi piazza ne oprim şi în faţa unui monument interesant, chiar statuia care a oferit pretextul pentru denumirea locului: Statua dell’Immacolata Concezione. Frumos momument, realizat din marmurӑ albӑ în 1757 şi plasat în locul ӑsta mult mai târziu. Istoria sa nu uitӑ sӑ menţioneze cӑ a supravieţuit tuturor cutremurelor şi bombardamentelor din ultimele secole, (şi) de aceea Sfânta Fecioarӑ este iubitӑ şi veneratӑ ca patroanӑ a Messinei şi a acelei regiuni a Siciliei.
Ne continuӑm expediţia şi, dupӑ ce ignorӑm o fântânӑ care nu ne zice nimic, ne oprim în faţa unei clӑdiri monumentale, pe care o ocolim şi îi aflӑm menirea: este Municipio di Messina, sau, mai pe limba noastrӑ, Primӑria. Frumoasӑ clӑdire, meritӑ sӑ discutӑm un pic despre ea.
Instituţia Primӑriei messineze se ocupӑ de o populaţie de, sӑ nu cӑdem de pe scaun, un sfert de milion de oameni. Hm, multӑ lume se adunӑ aici, la cӑlcâiul cizmei, ca sӑ trӑiascӑ din culesul citricelor şi din traficul portuar şi turistic. Normal cӑ o astfel de instituţie are nevoie de o clӑdire mare, şi mare a fost, sӑraca, în toate etapele istorice - înainte şi dupӑ fiecare mare cutremur.

Pӑi da, pentru cӑ o clӑdire s-a surpat la 1783, urmӑtoarea s-a dӑrâmat la 1908, iar cea din ziua de 5 februarie 2018, pe care o fotografiem noi de zor, a fost construitӑ dupӑ planurile arhitectului Antonio Zanca, începând cu 1914. Localnicii şi ghizii turistici o denumesc Palazzo Zanca, sigur, dupӑ numele arhitectului respeciv.
Locul unde este plasat Palazzo se cheamӑ Piazza Unione Europea şi mi se pare o denumire inspiratӑ, pentru cӑ se gӑseşte la un pas şi jumӑtate de marele port al Messinei, deci cam la trei paşi de Reggio Calabria, sau, cum s-ar zice dacӑ ar vrea cineva sӑ spunӑ, în strânsӑ legӑturӑ cu uniunea şi cu Europa.
Apreciez faptul cӑ un profesor, şi chiar unul filolog, se bucurӑ de respectul concetӑţenilor lui şi nu pot sӑ nu îmi amintesc cӑ în Roşiori plӑcile comemorative se numӑrӑ cu degetul de la o singurӑ mânӑ (fiind montatӑ prin grija Asociaţiei Culturale Mileniul 3 în amintirea scriitorului Florian Troscot, deşi personalitӑţile oraşului sunt extrem de numeroase).
Dupӑ ce ne bucurӑm de monumentalitatea palatului municipal, ne rotim privirile prin piazza. Şi avem ce vedea.
Intâi, Il Monumento ai Caduti. A fost realizat şi inaugurat în 1936 în memoria eroilor din Primul Rӑzboi Mondial, autor fiind artistul Giovanni Nicolini. Nu mult dupӑ momentul inaugurӑrii a apӑrut nevoia comemorӑrii unui nou grup de eroi, pentru cӑ omenirea nu a stat degeaba şi a organizat al doilea Rӑzboi Mondial, iar edilii au gӑsit cu cale sӑ adauge o micӑ inscripţie la cea existentӑ deja pe soclul monumentului. Acum se poate citi: RACCOGLIETE LO SPIRITO DI QUESTI NOSTRI INDIMENTICABILI MORTI E FATENE LO SPIRITO ARDENTE DELLA PATRIA IMMORTALE.
Ӑӑӑӑ … ştiu cӑ nu am nici un motiv sӑ spun asta, dar mӑrturisesc cӑ prin realizarea artisticӑ, monumentul mi-a amintit de mӑreţele statui ale eroilor sovietici care pot fi vӑzute pe la noi. Oare pe autor l-o fi chemat, înainte de a ateriza în Sicilia, Ivan Nicolov? Ya ne znayu.
Încӑ un monument, plasat la o oarecare distanţӑ de palazzo, într-o micӑ deschidere denumitӑ Largo Giacomo Minutoli; o statuie de marmurӑ ridicatӑ prin grija Clubului Rotary, menitӑ sӑ pӑstreze în memorie marele cutremur de la 28 decembrie 1908. Vibraţia seismicӑ, cu epicentrul sub strâmtoare, a durat atunci 37 de secunde, având 7,1 grade pe scara lui Richter, dar la intensitatea maximӑ posibilӑ pe scara lui Mercalli, de aceea fiind consideratӑ de specialişti ca fiind cel mai nenorocit cutremur din istorie datoritӑ numӑrului de victime: între 75000 şi 200.000 (numӑrând şi victimele din Reggio Calabria, nu numai din Sicilia)!. Ora matinalӑ (0520) este consideratӑ una dintre cauzele numӑrului mare de pierderi, pentru cӑ oamenii (mesinezii plus o mulţime de melomani aduşi în oraş de premiera Aidei lui Verdi la opera localӑ) dormeau liniştiţi şi nu au avut timp sӑ reacţioneze. În plus, la câteva minute dupӑ seism s-a iscat inevitabilul tsunami, un val cu înӑlţimea de vreo 12 metri a invadat oraşele de pe ambele maluri ale strâmtorii, iar cei neîngropaţi sub ruine au sfârşit înecaţi. Un mare dezastru, a cӑrui amplitudine, recunosc, în momentul în care am fotografiat statuia nu o bӑnuiam.
Dupӑ cuvenitul moment de tristӑ reculegere, hai sӑ ne continuӑm plimbarea, acordând atenţie portului. Traversӑm … cum ce? Viile Garibaldi şi Vittorio Emanuelle II, ferindu-ne cu grijӑ din calea dumnealui vel vatmanului (obligat sӑ opreascӑ în fermata “Municipio”), şi ne apropiem de intrarea (interzisӑ) în perimetrul Porto Franco di Messina. Am fi fost curioşi sӑ ne apropiem de debarcadere, dar un paznico viguroso şi zgomotoso a încӑlcat dreptul omului la circulaţie liberӑ. N-avem decât sӑ facem poze de la gard, folosirea cât se poate de fӑţisӑ a camerei de filmat nu pare sӑ îl deranjeze pe paznico. Într-adevӑr, se justificӑ denumirea gӑsitӑ în sursele de informare: portul comercial şi militar Messina, adicӑ un loc unde vapoarele civile şi militare îşi dau mâna cu maşinile de polizzia şi toatӑ lumea e mulţumitӑ. Sursele de informare subliniazӑ, totuşi, cӑ principalul obiect de activitate al portului e traficul de fiinţe umane, care depӑşeşte cifra de o jumӑtate de million de pasageri pe an. Iar frumosul feribot care defileazӑ majestuos prin radӑ pare sӑ fie dovada cӑ aşa e.
“Vos et ipsam civitatem benedicimus!” Inscripţia latineascӑ poate fi cititӑ (sigur, daca ai timp sӑ te învârţi în jurul lui) pe uriaşul soclu al statuii aurite La Madonnina del Porto, sau mai academic Madonna de la Lettera. Sunt destul de bun Latinist pentru a înţelege sensul inscripţiei şi nu sunt egoirt: Vӑ binecuvintez pe voi şi cetatea voastrӑ, cuvinte pe care messinezii sunt convinşi cӑ li le-a adresat lor, personal, Maica Domnului dupӑ ce s-au creştinat (prin secolul 8).
Încӑ mai e timp mult de aşteptat pânӑ la 1200 hrs, de aceea propun o expediţie pe o colinӑ care mie mi se pare apropiatӑ şi de unde priveliştea strâmtorii, a portului şi a Reggio Calabriei trebuie sӑ fie mult mai amplӑ şi atrӑgӑtoare. Propunerea, ca atare, picӑ la vot, dar votanta cu drept de veto îmi elibereazӑ bilet de voie pentru a încerca singur ascensiunea.
O iau rapid la picior, nu fӑrӑ a lua cu mine, din vitezӑ (a lor şi a mea) douӑ vehicule interesante: o tricicletӑ şi o camionetӑ Piaggio şi un Hyundai Coupé. Chiar ceva rar, Hyundaiurile Coupé pe la italienii ӑştia …
Ce mai stau?! Fuga, la deal!