Vârsta prescrisă

           Când n-au trecut toţi anii peste noi, am reîntâlnit-o… era frumoasă, frumoasă!
Departe de vârsta marilor pasiuni, nu era perfectă, însă echilibram cuplul ideal, ea divorţată, eu însurat sau invers… nu mai ţin minte. Avea o literă-n plus, un cerc, un însemn care mă surprindea și mă învăluia ispititor spre ea!
           După divorţul ei, câteva legături o aruncaseră în alta, dar când ne-am văzut după atâţia ani, am ştiut că ursita ne unise din nou! Ne întâlneam pe ascuns, mă proteja… cunoştea pe pielea ei ce-ar fi-nsemnat o despărţire. Mergeam adesea pe la ea, mă chema şi-o căutam să  respirăm împreună acelaşi orizont, însă mai mult de o îmbrăţişare fugară, nu ne permiteam niciodată! Eram siguri că nu ne-am fi putut opri și dezlipi unul de celălalt.
     În anotimpul florilor căzute şi înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbuşea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre!
     Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă şi nefiresc de pustie m-a încercat înşelător! Visa generoasă între ce universuri amăgitoare îşi va susţine dizertaţia şi aspiraţiile dincolo de trup.  
     A zăvorât clanța de trei ori… cu  fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea iar ea se gârbovea gradat și se întrista tot mai mult.

A pus lanţul la uşă, zornăia zgomotos, parcă şi-l atârna de gât! Ajunsese cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, ne-hotărârile mele, remușcările noastre. Dar  s-a îndreptat mândră şi apropiindu-se de mine devenea tot mai înaltă, deşi era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism graţios! Ne-am aşezat pe-un scaun… era singurul scaun din lume pe care ne putem așeza și-am început imediat, să ne-adâncim privirile în noi.
     Era cald, zăpușeală, târziu… tăcerea cruntă căzuse printre noi. Eram doi adolescenţi aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca nişte flăcări îşi completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții, luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri, ne descoperea și mai mult privindu-ne curioasă. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas în aceeași stare! Ochii săi verzi s-au încleştat în mine, inimile se-nfiorau şi păcăneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute printre amândoi, fremătam și sublimasem în eter!
Bluziţa ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse în neant! Sânii săi incredibil de rotunzi mă mângâiau întruna, îmi gâdilau simțurile; se-înghesuiau între noi; mă fixau în afara granițelor nemărginirii; mă-încercuiau în văzduh; clipoceau peste maluri; papilele dansau în așteptare și tremurau de nerăbdare! Încă puțin și ne volatilizam împreună.
Becurile de-o sută de waţi străluceau ca nişte sori. Era deja ora unu sau două din noapte, vedeam  cum timpul se blocase spre infinituri neguroase.
Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt, cu toate riscurile. Joaca s-ar fi încheiat tragic, iubirea noastră ar fi început cu o trădare neînchipuită! Preţul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin răguşit:
- Acum poți să pleci oriunde… mi-ajunge pentru toată viața! Mi-am potolit foamea şi setea de tine! Acum poţi să pleci oriunde! M-am săturat pentru o clipă, un mileniu, o altă viață. Pleacă repede şi nu privi în urma ta! Nu o să vezi pe nimeni oricât te-ar încerca orgoliul. Sunt cu tine pentru totdeauna şi aşa voi rămâne pe veci! 
Glasul ei nu mai era al ei! Ne-a venit rău, am plâns, am gemut… m-a sărutat veselă la despărţire şi m-a expediat hotărâtă. Eu să spun drept, nu eram vesel, aşteptam în ultima clipă să se răzgândească subit.
     Când am ajuns acasă, mă aștepta soția dormind printre somnuri pierdute. Trezind-o încet, plutind în aroma ei fierbinte, mi-a șoptit:
-    Mai încet, vreau să dorm!
     Atunci mi-am revenit la realitate! Atracţia mirajului dispăruse, însă nu m-a lăsat să-i spun că iubirea noastră e cât o eternitate… şi n-avea chef să facem dragoste:
- Hai încetează, fii cuminte, suntem bătrâni, obosiți! mi-a repetat, mi-a amintit pentru veșnicie.
     Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri?
     Dar ea, perfecta, nici nu-şi închipuia prin veacuri să nu mă mai vadă! M-a căutat şi din nou m-a găsit scormonind la  rândul meu pe  poteci singuratice din parcuri, unde paşii noştri se pierdeau în zări, pe sub mări, peste văi înverzite şi nu-mi păsa că iubirile mele apocrife şi sentimentele mele pestriţe vărsau lacrimi vinovate, însă noapte ca aceea, când luna se încăpăţâna să lumineze dragostea noastră limitrofă, nu s-a mai repetat niciodată! Profilul ei acum avea ceva bizar, dispăruse atracţia misterului, acel parfum neînchipuit care face dorinţa să te pierzi în celălalt.
     Ne-am revăzut de multe ori şi-atât de bine ne simţeam împreună, departe de orice frământări, exact ca două flori ce nu se pot amesteca, însă pe furiş se privesc, se prețuiesc în eternitate.
     Era într-o vineri când o aşteptam şi ea  plutea bucuroasă spre mine!
     Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, și plecându-și capul.
     Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-şi cerea iertare:
- Eşti om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simţământ urât. I-am spus imediat cum ne-am revăzut în doi. Trebuie să te recăsătoreşti, să mă uiţi şi să te uit definitiv!
     Era atât de fericită, ar fi vrut să-mi şoptească:
- Hai acasă, în odăile noastre cu lună, vino în patul meu, la sânul meu, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi. Suntem atât de puternici, însă n-are rost să mai păstrăm în noi despărțirile și depărtările! Vreau să fim o singură fiinţă!
     Toată era o chemare, dorea să înflorească în mine. Cedase, sărutul prescris se răspândise-n văzduh. De data asta eu m-am ferit din calea ei, deși o visasem atâta.
     După aceea a trebuit să divorțez sau să mă-însor… nu mai țin minte! Ştiu sigur că nu s-a măritat niciodată, și a plâns mult când a aflat că murisem.
     Acum nu are curaj să vină în cavoul mea, însă tot visez cum mă proiectează în ochii săi verzi şi câteodat-albaştri.
     Iluzii ! Proiecte? Vise! Idilă? Iubire indecisă…