Legenda naşterii lui Iisus Hristos (Sărbătoarea Crăciunului)

(Dedicată lui Casian Gheorlan din Tomuleşti, jud. Giurgiu)

Pe cea care avea să devină Maica Domnului, la vârsta de 3 ani, părinţii au dus-o la Biserica Domnului(Templu), după cum îi făgăduiseră lui Dumnezeu înainte ca Ea să se nască.
Fecioara a petrecut aici 12 ani, timp în care s-a rugat, a studiat scripturile, a deprins arta torsului şi a cusutului şi a trăit în curăţenie sufletească alături de celelalte fecioare. Generozitatea inimii îi era nemărginită, căci hrana pe care o primea o dădea săracilor spre mulţumirea şi bucuria acestora. În urma postului pe care îl ţinea şi a rugăciunilor zilnice, ajunsese a nu mai avea nevoie de hrană pământească. Sfinţenia îi era aşa de mare, încât Îngerii îi ofereau hrană cerească.
Cum, spre sfârşitul celor 12 ani de ucenicie, majoritatea timpului şi-l petrecea în Sfânta Sfintelor(o încăpere sacră) unde numai Ea şi Arhiereul(Marele Preot) aveau voie să păşească, Arhanghelul Gabriel se pogora din Ceruri aducându-i hrană, stând de vorbă împreună. Căci, în afară de Domnul şi Sfântul Gabriel, nimeni nu ştia care este menirea Fecioarei.
La împlinirea vârstei de 14 ani, preoţii în frunte cu Arhiereul i-au poruncit Fecioarei să meargă în lume şi să se căsătorească. Auzind acestea, Maria tare s-a întristat. Şi, deşi era orfană, nemaiavând pe nimeni care s-o sprijine, Fecioara i-a înfruntat pe toţi. Ea le-a reamintit faptul că părinţii, Sfinţii Ioachim şi Ana, au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, iar la intrarea în Biserică, pe când avea 3 ani, şi-a luat angajamentul de a trăi în cea mai pură şi sfântă feciorie.
Văzându-i adânca tristeţe din ochi şi din suflet, în taină, Arh. Gabriel i-a dat Buna Vestire(25 martie) că-l va naşte pe fiul Domnului. El a transmis Voia Sfintei Treimi, dar după cum ştim, Dumnezeu nu îşi impune Voia, El îţi cere consimţământul, prin Legea Liberului Arbitru. Ceea ce înseamnă că era nevoie de încuviinţarea Fecioarei. Deşi surprinsă şi uimită, ea a acceptat vestea dată de înger, rămânând însărcinată fără să fi avut relaţii cu vreun bărbat.
Şi, cum la vremea aceea, căsătoria era mai cinstită decât fecioria, iar Legea trebuia respectată, preoţii erau puşi într-o mare încurcătură, ţinând seama de împotrivirea Mariei. Ca să nu greşească, luând o hotărâre nepotrivită, preoţii s-au rugat la Dumnezeu să-i îndrume. Arhiereul s-a rugat la Chivotul sfânt ca Dumnezeu să-şi arate voia. (I se mai spune şi *Chivotul Legii şi este piatra de temelie a religiei creştine, ce oferă omenirii dovada faptului că Dumnezeu există).
În cele din urmă au ales 12 bărbaţi fără femei(necăsătoriţi sau văduvi), care au lăsat toiegele lor în Sfântul Altar, urmând ca cel al cărui toiag va înverzi să devină logodnicul Fecioarei. A doua zi, când au venit să cerceteze semnele, au constatat că toiagul lui Iosif din Nazaret înverzise, pe el poposind o porumbiţă albă. În vârstă de 84 de ani, Iosif era un bărbat muncitor, evlavios şi cu frică de Dumnezeu.
Pentru a-i rămâne onoarea neîntinată în faţa lumii, cunoscând planul lui Dumnezeu cu privire la menirea Ei, Fecioara Maria a părăsit Templul şi s-a logodit cu Iosif, care avea să devină martorul fecioriei Ei şi al miracolului divin, cel al naşterii pruncului Iisus. Ea s-a mutat în casa acestuia şi a trăit alături de el şi de copiii lui din prima căsătorie.
Sfântul Iosif era bărbatul Ei numai în faţa obştei. Şi aceasta, deoarece copilul născut fără tată ar fi fost dispreţuit şi nu ar fi avut aceleaşi drepturi în societate, ca şi copiii cu tată. Dumnezeu l-a ales pe Iosif, un bărbat modest, demn şi curat, să fie tatăl pământesc al lui Iisus, în faţa oamenilor.
Când se apropia sorocul naşterii, Caesar Augustus, Împăratul Romei, a dat poruncă în regat ca toţi locuitorii Israelului să se prezinte la Betleem pentru recensământ. Cum nimeni nu avea voie să se sustragă poruncii, Iosif şi Maria au pornit într-acolo. Drumul a fost greu şi anevoios pentru Maria, dar au ajuns în cele din urmă. Se înserase deja. Obosită, flămândă şi însetată, Maria s-a aşezat pe o piatră ca să-şi mai tragă sufletul. Iosif i-a oferit câteva smochine pe care le-a mâncat cu poftă şi s-a mai întremat puţin, dar au cuprins-o durerile facerii.
Legenda spune că Maica Domnului i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, dar pe motiv că este sărac, el a trimis-o la fratele lui mai mic, Moş Crăciun, care era foarte bogat. Şi, când au bătut în uşa acestuia, le-a ieşit în întâmpinare Crăciuneasa, o femeie bună ca pâinea caldă. Auzind despre ce-i vorba, n-a stat prea mult pe gânduri şi i-a poftit în grajdul vitelor. Nu i-a primit în casă de frica bărbatului ei care era avar, zgârcit şi necredincios.
Fericit că a găsit adăpost călduros, Iosif a curăţat ieslea în care a încropit un pat din fân proaspăt. La scurt timp, Fecioara aduce pe lume un prunc binecuvântat, Iisus, ce avea să devină Lumina Lumii.
__________________________________

*Chivotul Legii este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi heruvimi (în basorelief) auriți, în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu Decalogul). Sursă: Dicţionarul Enciclopedic

În noaptea în care s-a născut pruncul, o stea deosebit de strălucitoare a apărut deasupra Betleemului. Văzând semnul de pe cer, trei magi(regi), Balthazar, Caspar şi Melchior, care cunoşteau profeţia conform căreia Mesia avea să vină pe lume, au pornit la drum. Călăuzindu-se după astrul ceresc au ajuns la pruncul nou-născut căruia i s-au închinat şi i-au oferit tămâie, smirnă şi aur.
Între timp, Moş Crăciun şi-a dat seama că soţia lui, Crăciuneasa, îi ascunde ceva. Furios şi pus pe harţă s-a îndreptat spre adăpostul vitelor. Dar când a aflat că în grajdul lui s-a născut Domnul Iisus, s-a căit amarnic, cerându-i iertare lui Dumnezeu. A doua zi şi-a împărţit averea celor săraci, îndeosebi copiilor. Astfel, prin căinţă şi dărnicie, Moş Crăciun devine „primul creştin”.
De atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun intră pe nevăzute în casă şi ne pune cadouri sub brad. În zilele noastre, se spune că el vine cu o sanie trasă de reni.
În toate colţurile lumii, pe 25 Decembrie, creştinii celebrează naşterea lui Iisus Hristos odată cu sărbătoarea Crăciunului. Spiritul Crăciunului înseamnă iubire, bunătate şi generozitate.
Crăciun fericit! Merry Christmas!

Nota autorului:
Cum este corect a spune, Hristos sau Christos? Am găsit explicaţia: „Ortodocșii folosesc forma de Hristos, iar catolicii forma de Cristos sau Christos.”