Punte între lumi

A scrie despre un poet care a pășit în lumea de dincolo este o experiență profundă și cumva nefirească pentru mine. Obișnuită să mă conectez cu firul vieții din interlocutorii mei lirici, mă aflu acum într-un dialog tăcut cu poezia, fără prezența vie a autoarei.
Și totuși, lumea de dincolo poate ne este mai accesibilă decât ne imaginăm.
Volumul „(Pe)trecerea poetei”, publicat în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, păstrează vie imaginea Elenei Borcuti, o poetă a florilor, după cum eu am remarcat-o în postările sale.
Titlul ne vorbește despre ambivalența între „petrecerea” timpului pământesc și „trecerea” dincolo, într-un joc de cuvinte ce pare să sugereze că viața, cu toată efemeritatea ei, este o experiență continuă, iar poetul rămâne prezent în versuri și după plecarea sa.
Am selectat trei poezii din diferite părți ale volumului, fiecare abordând teme variate, care reflectă viziunea poetei asupra vieții, iubirii și timpului.

Poemul „Aș vrea copilăria înapoi”, este nostalgic, explorând dorința de a regăsi inocența copilăriei.
Evocă un sentiment de siguranță, de neîntinare și de bucurie simplă: „Aș vrea copilăria înapoi, / Să dorm pe-al meu pat liniștit”.
„La mănăstire” este un poem situat în mijlocul volumului, unde Elena Borcuti abordează tema spiritualității și a regăsirii de sine într-un spațiu sacru.
Atmosfera poemului este una de liniște interioară, unde poeta pare să găsească o pace efemeră, dar profundă: „În liniștea ce veghează așezarea / Doar dangătul de clopot se aude / Solemn ecou în suflete pătrunde / Străbătând calm depărtarea.”
„Zbor în doi”, spre finalul volumului, simbolizează iubirea ca un zbor comun, un drum împărtășit în care doi oameni, ca cele două păsări din vers, se susțin reciproc, trecând împreună prin provocările vieții: „În doi văd altfel totul / Chibzuind își schimbă portul / Ținta şi chemarea lor. / Când vor se odihnesc / Planează, / La umbră nu se așază / Viața le trece în zbor”
Pe parcursul volumului, poeta explorează teme variate, ce reflectă o sensibilitate profundă față de natură, timp, copilărie și identitate spirituală.
Mai jos sunt câteva categorii tematice majore identificate:
Natura și anotimpurile - Multe poezii reflectă schimbările naturii, frumusețea peisajelor și simbolismul anotimpurilor. Titluri ca „Melodia toamnei,” „Zi de vară,” „Dimineață de mai,” „E toamnă,” „Ploaie de vară” subliniază legătura poetei cu ritmul naturii și ciclul vieții.
Copilăria și nostalgia - Un element frecvent este dorința de a se întoarce la inocența copilăriei, sugerată în titluri precum „Aș vrea copilăria înapoi,” „În vis de copil.”
Poeta caută o întoarcere emoțională către rădăcini și trecut, ca un refugiu spiritual.
Dragostea și relația cu divinul - Dragostea este prezentată atât ca o experiență personală, cât și ca un sentiment mistic, înălțător, de credință și spiritualitate.
Titluri ca „Te văd Iisuse” indică dorința poetei de a atinge o formă mai înaltă de iubire, aproape sacră.
Reflecții asupra vieții și maturității - Unele poezii tratează teme ale introspecției și acceptării trecerii timpului, simbolizând trecerea de la tinerețe la bătrânețe.
Titluri precum „Icoana bătrâneții,”, „Tărâm romantic” sugerează o meditație asupra inevitabilității îmbătrânirii și înțelepciunii acumulate.
Spiritualitate și identitate națională - Alte poezii par a fi dedicate culturii și identității românești, precum „Cântă românește,” „Ridică-ți fruntea țară.” Acestea reflectă o valorizare a patrimoniului național și un apel la mândrie și demnitate.
Aceste categorii evidențiază complexitatea și profunzimea poetică a Elenei Borcuti, dezvăluind o poezie dedicată atât frumosului efemer, cât și rădăcinilor culturale și spirituale.
Astfel, „(Pe)trecerea poetei” este mai mult decât o simplă colecție de poezii; este o punte între lumi, un dialog poetic între aducere aminte și uitare, între viață și eternitate.
Rămânem cu imaginea unui suflet care împletește florile naturii cu cele ale amintirilor, creând o tapiserie unică și vibrantă.
Dumnezeu să o odihnească în lumină și să îi dăruiască liniștea eternă, iar amintirea sa să rămână mereu vie prin versurile care au păstrat-o aproape de noi.
Veșnică pomenire, Elena Borcuti!