Eruditul profesor Valentin Lupea (îi) rămâne fidel Muzei... deși e căsătorit de-o viață.
E frumos, cald și liniștitor să citești (în)scrierile unui istoric și critic literar, ale unui literat ce s-a aplecat - cu deasupra măsură – asupra unei dimensiuni artistice și expresiv transilvănene, locale.
Valentin Lupea decupează timp și spațiu existențial, (re)modelează emoții cu ochiul cititorului de frumos și adânc.
E o încântare să-l știu simți aproape, e un tulburător frumos în (ne)liniștile viețuirii creatoare și a comuniunii și comunicării noastre.
Cartea aceasta stratifică viziuni, limpezește gânduri și perspective.
Periculos de profund, extrem de fin și tandru în atingerea cuvântului, Valentin Lupea mizează totul pe o singură carte, cea a egalității de sine, a mântuirii în Cuvânt.